La 28 de ani de la semnarea Acordului moldo-rus privind principiile reglementării pașnice a conflictului armat în regiunea transnistreană a Republicii Moldova constatăm că Zona de Securitate, creată pentru a despărți forțele aflate în conflict armat, nu este nici demilitarizată și nici nu este o zonă de siguranță pentru populația locală, se arată într-un amplu studiu publicat de asociația Promo-LEX.
Mai mult, se observă o degradare treptată a situației, or, aplicațiile militare în ZS sunt un fenomen relativ nou, iar libertatea de circulație este obstrucționată tot mai mult. Prevederile Acordului din 21 iulie 1992 sunt încălcate în mod rutinar, iar Comisia Unificată de Control nu poate face față provocărilor din cauza principiului vicios de luare a deciziilor prin consensul celor trei părți – Republica Moldova, Federația Rusă și regiunea transnistreană.
Mai mult ca atât, se observă o degradare constantă a situației: tentativele de lichidare a școlilor cu predare în limba română, sechestrarea miilor de hectare de terenuri agricole, răpirea de persoane, reținerea ilicită la posturile ilegale de control, deschiderea neautorizată a focului sau exerciții militare în ZS sunt doar unele din problemele grave. Situația s-a amplificat în 2020, în special, odată cu instituirea unor măsuri nejustificate de limitare (practic blocare) a circulației, care rămâne cea mai frecventă încălcare, în Zona de Securitate, constată experții Promo-LEX.
Singura evoluție pozitivă pe parcursul ultimului deceniu și jumătate, constatată în urma analizei cantitative, este reducerea semnificativă a numărului de incidente grave. Această evoluție ar putea fi determinată de doi factori:
» administrația regiunii, treptat, și-a atins obiectivele de infrastructură pe care și le-a propus, iar metodele sale sunt adaptate permanent; » eficiența sancțiunilor nominale impuse de UE împotriva persoanelor responsabile de încălcări din cadrul administrației regiunii.
Totuși, riscurile rămân, deoarece sechestrarea persoanelor și detenția lor ilegală sunt instrumente utilizate cu regularitate de administrația de la Tiraspol. Pe de altă parte, militarizarea continuă a Zonei de Securitate și a regiunii transnistrene, în general, constituie amenințări permanente la viața și integritatea persoanei și la securitatea națională și regională. Și nu în ultimul rând, în zona de risc permanent sunt penitenciarele nr. 8 și nr. 12, aflate în mun. Bender. Acestea au fost ținta atacurilor dirijate de administrația regiunii, când au fost debranșate de la rețelele de alimentare cu apă și energie electrică și în continuare rămân a fi un factor iritant pentru decidenții de la Tiraspol. Încălcarea dreptului la libera circulație în ZS rămâne cea mai frecventă încălcare. Chiar dacă am ignora dislocarea ilegală în ZS a posturilor de control ale administrației transnistrene și verificarea ilegală a documentelor tuturor persoanelor care traversează linia administrativă, cazurile de refuz de intrare în regiune și, mai nou, de părăsire a regiunii sunt frecvente și, în mare parte, nedocumentate. Involuția dramatică la acest capitol înregistrată în 2020 este fără precedent și demonstrează cine, de fapt, deține pârghiile de control în Zona de Securitate. Interdicția de intrare în regiune/ părăsire a regiunii, impusă în martie 2020 sub pretextul măsurilor antipandemice, a fost o decizie cu impact asupra procesului de reglementare a conflictului pe termen lung. A fost creat un precedent periculos când Tiraspolul a impus, iar Chișinăul a acceptat reguli noi în ZS. Este grav că prin această acțiune Tiraspolul și-a adjudecat dreptul de a schimba ulterior aceste reguli, situație la fel acceptată tacit de autoritățile constituționale ale Republicii Moldova. A.n. „posturi de carantină” amplasate în număr de 37 în martie 2020 și reduse ulterior, potrivit administrației regiunii, la 10, nu sunt decât un instrument de aplicare a deciziei abuzive de restricționare a circulației în ZS. Prin urmare, anularea acestei decizii, și mai puțin reducerea numărului de posturi „de carantină”, trebuie să fie obiectivul Guvernului de la Chișinău.
Recomandările Promo-LEX:
După 28 de ani de aplicare a Acordului din 21 iulie 1992 se impune clarificarea statutului juridic al acestuia – în primul rând, din perspectiva statului Republica Moldova și apoi din perspectiva Federației Ruse. La ora actuală, acesta este incert, iar în cazul în care nu se confirmă statutul de tratat bilateral în vigoare, nu doar GOTR, dar și contingentul de pacificatori al FR pierde temeiul legal de aflare pe teritoriul Republicii Moldova. Acest lucru readuce în actualitate subiectul înlocuirii actualei operațiuni de menținere a păcii cu una cu mandat internațional recunoscut. De asemenea, trebuie clarificată soarta exemplarului Republicii Moldova al Acordului și a textului acestuia în limba „moldovenească”.
Printre prioritățile imediate se numără reformarea mecanismelor operațiunii de menținere a păcii, în primul rând prin revizuirea Regulamentului Comisiei Unificate de Control și a instrucțiunilor observatorilor militari. Actualul principiu consensual de luare a deciziilor, inclusiv a deciziei de deplasare a observatorilor militari la locul incidentului, paralizează și compromite întreaga operațiune de pacificare.
Orice ingerință în actualele mecanisme de menținere a păcii întâmpină rezistență, de regulă, din partea Tiraspolului și a Moscovei sub pretextul reglementărilor exclusive ale Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992, care nu pot fi revizuite decât la nivelul semnatarilor Acordului. În aceste condiții se impune apelarea la precedentul creat de Acordul cu privire la întărirea încrederii și promovarea contactelor între Republica Moldova și Transnistria, semnat la Odesa pe 20 martie 1998. Prin semnătura Președinților Moldovei și Ucrainei, Prim-Ministrului Federației Ruse, liderului administrației de la Tiraspol și Șefului Misiunii OSCE în Moldova, s-a intervenit peste deciziile CUC, a fost reformatată operațiunea de menținere a păcii prin reducerea numărului de pacificatori și a numărului de posturi de pacificare. Protocolul acestei reuniuni, semnat de cei cinci, stipulează și decizii cu privire la operațiunea de pacificare. Pe lângă faptul că în actuala conjunctură Chișinăul ar avea mai mulți aliați într-o eventuală reformatare a actualei operațiuni, este extrem de importantă eliminarea monopolului politic al Federației Ruse și al Tiraspolului asupra Zonei de Securitate și a cadrului normativ care reglementează regimul din Zonă.
Chestiunea privind libertatea de circulație în ZS, implicit a posturilor de control ilegale, trebuie să fie prioritară pe agenda formatului de negocieri 5+2. Includerea acestui subiect în agenda negocierilor politice nu asigură rezultate imediate în etapa actuală. Însă tergiversarea tuturor celorlalte subiecte, în special din coșul economic, prioritar pentru Tiraspol, și condiționarea rezolvării chestiunilor economice de progrese vizibile în problema drepturilor omului, implicit a libertății de circulație în ZS, cel puțin ar determina administrația regiunii să se abțină de la deteriorarea ulterioară a situației. Exploatată abil, această abordare ar aduce rezultate pe termen mediu populației de pe ambele maluri ale Nistrului și i-ar oferi un set minim de garanții reale împotriva abuzurilor.
Se impune inițierea de către Guvernul Republicii Moldova a consultărilor cu UE și cu țările membre cu privire la reluarea sancțiunilor nominale împotriva decidenților de la Tiraspol care se fac responsabili pentru îngrădirea dreptului la libera circulație, dar și pentru arestări și detenții abuzive, pentru persecutarea oponenților politici și a activiștilor civici și pentru alte încălcări flagrante ale drepturilor omului în regiune, implicit în Zona de Securitate. Acest lucru este vital pentru oprirea fenomenului de impunitate în teritoriul aflat în afara controlului autorităților constituționale ale Republicii Moldova.
Analiza incidenței încălcărilor comise în ZS pe luni calendaristice denotă clar trei luni de risc: ianuarie, aprilie și august.
Luna ianuarie prezintă riscuri sub aspectul amplasării de posturi noi de control în ZS și aici se cere mobilizarea organelor de drept, a comunităților și autorităților locale și a Guvernului Republicii Moldova. Practica arată clar că în cazul intervenției prompte la locul incidentului și la nivelul conducerii politice a țării, oricât de nedorite ar fi orice fel de tensiuni în ZS, administrația regiunii cedează și retrage postul de control. Un post neretras în primele 24 de ore, de regulă, rămâne acolo.
Aprilie se manifestă printr-o distribuție aproximativ egală a tuturor tipurilor de încălcări, lucru care se datorează mai multor factori: perioada sărbătorilor pascale prielnică pentru incidente planificate din cauza capacității de răspuns reduse din partea Chișinăului, începutul sezonului lucrărilor agricole și, respectiv, blocarea accesului fermierilor la terenurile agricole.
August este luna aplicațiilor militare în Zona de Securitate, în primul rând ale celor care includ traversarea (forțarea) Nistrului, și singura explicație bună pentru acest fenomen este faptul vacanței anuale a Comisiei Unificate de Control după 28 iulie și până în septembrie, perioadă în care copreședinții CUC din partea regiunii transnistrene și a Federației Ruse nu sunt pe loc, Comisia și observatorii militari nu pot interveni prompt și documenta încălcarea. Rezolvarea acestei probleme ține de reformarea/reformatarea operațiunii de pacificare. Totodată, ca acțiune prioritară, se impune renunțarea la practica vacanțelor oficializate ale CUC, or, regulamentul Comisiei permite desfășurarea ședințelor în absența copreședintelui, acesta fiind substituit de un adjunct.