Spitalele din Polonia ar putea fi relocate în adăposturi subterane în cazul unui conflict militar sau al unei crize majore, potrivit unei noi strategii naționale de siguranță publică aflate în pregătire. Anunțul a fost confirmat de consilierul social al președintelui, Karol Nawrocki, profesorul Piotr Czauderna, citat de TVP World.
Planul este analizat după o reuniune desfășurată în luna noiembrie la Palatul Prezidențial, unde autoritățile au discutat despre necesitatea integrării capacităților medicale civile și militare, astfel încât sistemul sanitar să poată funcționa în orice situație de criză. În prezent, se formează o echipă interministerială care va evalua modul de operare al viitoarelor unități subterane, modul de finanțare, resursele umane necesare și funcționarea acestora în cazul unor pene de curent sau întreruperi de comunicații.
Potrivit lui Czauderna, Polonia are nevoie de infrastructură medicală protejată, capabilă să găzduiască operații, tratamente critice și paturi de terapie intensivă chiar și în timpul bombardamentelor.
„Construirea unui adăpost în care să se poată efectua operații și să se poată muta paturile de terapie intensivă necesită investiții adecvate. Pregătirea unui astfel de sistem este foarte costisitoare, dar necesară”, a declarat acesta.
Strategia are ca obiectiv atât gestionarea victimelor de război, cât și menținerea capacității de tratare a pacienților cu afecțiuni obișnuite. Un punct important al discuțiilor a vizat crearea unui sistem unificat, civil și militar, capabil să funcționeze în condiții extreme.
Planul ia în considerare experiența din Ucraina, unde marcajele medicale au devenit ținte pentru atacuri, iar dronele au crescut numărul de răniți. În acest sens, proiectul include proceduri de stabilizare pentru situațiile de linie a frontului și soluții pentru întreruperi masive de energie.
„Perioada de pace trebuie folosită pentru pregătire, pentru a evita improvizația în momente de pericol”, a subliniat Czauderna, menționând că Ministerul Sănătății și-a exprimat deja disponibilitatea de a finanța primele etape ale organizării medicinii tactice.