Trump a cerut deschis armatei iraniene să depună armele și populației să preia controlul guvernului. Nu este retorică de război, este un obiectiv politic explicit: schimbarea regimului de la Teheran.
În orele care au urmat exploziilor din centrul Teheranului, Trump a vorbit despre „operațiuni militare majore” și a promis imunitate militară iranienilor care capitulează. Canalele oficiale israeliene în limba persană au invitat iranienii să documenteze protestele împotriva regimului. Mesajul este fără echivoc: obiectivul nu este doar militar, ci politic, scrie Il Messaggero, scrie mediafax.ro.
De ce acum și nu mai devreme
Potrivit The Guardian, raidul a avut loc la câteva ore după ce Trump și-a exprimat nemulțumirea față de negocierile nucleare.
Dar momentul nu poate fi explicat doar prin problema nucleară. Atacurile vin după săptămâni de represiune internă în Iran, cu mii de victime. Washingtonul a calculat că regimul este vulnerabil: sub presiune economică, izolat diplomatic și zguduit de proteste.
Strategia americană evită o invazie terestră și mizează pe lovituri chirurgicale și presiune psihologică.
Planul „optimist” al Washingtonului: bombardarea infrastructurii militare și a bazelor Gărzii Revoluționare Islamice ar putea crea condițiile pentru o ruptură în elita iraniană. O parte a aparatului ar putea alege să abandoneze conducerea ideologică pentru a supraviețui.
Limitele strategiei: precedentul libian
Regimul iranian nu este doar o conducere politică. Este o împletire profundă între instituții religioase, aparat militar și rețele economice controlate de IRGC. O slăbire bruscă ar putea produce efectul opus: o lovitură de stat din partea facțiunilor radicale sau un vid de putere cu riscul fragmentării. Precedentul libian rămâne un avertisment serios.
Riscul unui conflict regional extins
Teheranul a promis un „răspuns zdrobitor”.
În primele ore s-au înregistrat deja lansări de rachete către Israel și tensiuni în Bahrain, unde se află flota americană. Iranul păstrează instrumente semnificative: rachete balistice, drone, miliții aliate și capacități navale în Strâmtoarea Hormuz. O operațiune concepută ca limitată se poate transforma rapid într-un conflict regional cu impact major asupra piețelor energetice.
Dacă naționalismul iranian se mobilizează în jurul regimului, atacul riscă să întărească tocmai puterea pe care intenționa să o distrugă.