Persoanele care trăiesc până la 100 de ani și chiar mai mult își datorează longevitatea nu doar stilului de viață, ci și moștenirii genetice strămoșilor lor, arată un studiu recent publicat în revista GeroScience.
Cercetătorii au analizat genomurile a 333 de italieni centenari și le-au comparat cu datele genetice a 690 de adulți sănătoși în jur de 50 de ani. În plus, aceste date au fost corelate cu 103 genomuri antice, provenind de la patru grupuri care au contribuit la formarea fondului genetic al Italiei: vânătorii-culegători occidentali, agricultorii neolitici din Anatolia, nomazii din epoca bronzului și populațiile antice din Iran și Caucaz.
Rezultatele au arătat că persoanele longevive aveau o proporție mult mai mare de moștenire genetică de la vânătorii-culegători occidentali (WHG), cei mai vechi locuitori ai Europei după ultima glaciațiune. În schimb, contribuția celorlalte populații antice nu a influențat semnificativ șansele de a atinge o vârstă extrem de înaintată.
Conform cercetătorilor, o creștere modestă a proporției de ADN provenit de la vânătorii-culegători poate crește șansele de a ajunge la 100 de ani cu aproximativ 38%. Efectul este și mai pronunțat în rândul femeilor: la un nivel ridicat al acestui component genetic, probabilitatea de a deveni longevivă crește de peste două ori.
Autorii studiului subliniază că longevitatea depinde de o combinație de factori genetici, de mediu și de stil de viață, dar rezultatele sugerează că moștenirea genetică antică ar putea avea un rol mult mai mare decât se credea anterior.