Republica Moldova se confruntă cu o provocare socială majoră: pensiile mici și o populație tot mai îmbătrânită. Pensia medie, după indexarea din aprilie 2025, este de 4.407 lei, iar vârsta de pensionare este de 63 de ani pentru bărbați și 61 de ani și 6 luni pentru femei, cu un stagiu de cotizare de 34 de ani. Începând cu 1 iulie 2028, vârsta femeilor va crește treptat, pentru a se egala cu cea a bărbaților.
Situația contrastează cu exemplul României, unde un cetățean cu 40 de ani de muncă și un salariu mediu poate primi o pensie lunară echivalentă cu aproape dublul pensiei medii din Republica Moldova, ceea ce relevă diferențele mari în protecția socială între statele vecine.
În acest context, problema majorării vârstei de pensionare a fost recent discutată în Parlament, în timpul audierilor candidatului la funcția de premier, Alexandru Munteanu. Acesta a subliniat că vârsta de pensionare ar putea crește în Republica Moldova, ținând cont de tendințele europene și de schimbările demografice:
„Eu am 61 de ani și până la 70 de ani am gând să lucrez. E o întrebare care trebuie discutată, e clar lucru, e legată de longevitatea vieții. Vârsta de pensionare se mărește în toate țările europene, occidentale”, a declarat Munteanu.
Chiar înainte de a fi învestit în funcție, Munteanu a explicat că factorii care influențează această decizie sunt longevitatea populației, îmbunătățirea serviciilor medicale și îmbătrânirea generală a populației, care afectează echilibrul bugetar:
„Populația devine tot mai bătrână, veniturile la buget se micșorează, iar cheltuielile cresc. Totuși, comparativ cu părinții și buneii noștri, maturitatea noastră s-a cam prelungit. Putem să discutăm, să vedem care sunt normele și practicile europene”, a adăugat el.
Premierul a mai precizat că Republica Moldova se află „undeva la mijloc” între standardele europene privind pensionarea, dar trendul global indică clar o creștere a vârstei de pensionare. Totodată, el a subliniat că această schimbare nu trebuie să însemne că oamenii vor munci până la sfârșitul vieții, ci că trebuie analizată perioada „activă” în care o persoană este aptă de muncă.