În Japonia, dacă nu ai curaj să-ți dai demisia, poți să plătești pe altcineva s-o facă pentru tine. Este un fenomen tot mai răspândit în Japonia și poartă denumirea de servicii de „proxy quitters”, adică oameni plătiți să anunțe în locul tău că renunți la job. Totul pentru a evita o discuție incomodă cu șefii, scrie The Washington Post.
O idee bizară, dar reală: cum funcționează „agențiile de demisie” din Japonia și cine le folosește
Serviciile sunt oferite de firme precum Momuri, un nume care în japoneză înseamnă „Nu mai pot”. Clienții trimit un mesaj, plătesc în jur de 350 de dolari și… scapă. Nu trebuie să-și mai vadă șeful niciodată.
„Au fost neînțelegeri între așteptările ei și realitatea de la locul de muncă. Va trimite cheia de la vestiar și uniforma prin poștă. Puteți confirma adresa?”, spune Shota Shimizu, angajat Momuri, într-o convorbire cu departamentul de resurse umane al unei firme de îngrijire din Tokyo. El e „proxy quitter”, adică omul care demisionează în locul altuia.
Într-o cultură care pune accent pe armonie și pe respectul față de autoritate, ideea de a înfrunta șeful și a spune „plec” este pentru mulți imposibilă. Mulți japonezi sunt educați să nu creeze conflicte, chiar dacă sunt epuizați sau hărțuiți.
„Pentru că oamenii nu pot spune ce simt cu adevărat, când ajung la capătul puterilor, nu mai sunt capabili nici să vorbească. De aceea aceste servicii devin atractive”, explică Keiko Ishii, profesoară la Universitatea Nagoya.
Unii angajați sunt tratați abuziv, alții sunt ignorați de șefi atunci când cer schimbări. Unii pur și simplu vor să plece fără scenă. În plus, cultura japoneză încă mai păstrează mitul „angajatului pe viață”, acel om care intră într-o companie la 22 de ani și iese la pensie, indiferent de ce se întâmplă.
După pandemia de COVID-19, lucrurile au început să se schimbe. Din ce în ce mai mulți japonezi încep să realizeze că timpul lor e prețios, iar loialitatea față de companii nu mai merită prețul plătit, sănătate, familie, libertate.
„Schimbarea e reală. Acum sunt mai multe oportunități de joburi ca niciodată. Oamenii încep să aibă opțiuni”, spune Kaoru Tsuda, cercetătoare la centrul Indeed Recruit din Tokyo.
În 2024, aproape 3,3 milioane de japonezi și-au schimbat locul de muncă, un total modest raportat la totalul de 68 de milioane de angajați, dar semnificativ într-o țară cu o mobilitate profesională extrem de scăzută.
Firma Momuri a început în 2022 cu aproximativ 200 de cazuri lunar. Acum primește peste 2.500 de cereri pe lună, spune Shinji Tanimoto, fondatorul companiei.
„Aproximativ 80% dintre clienții noștri sunt în jurul vârstei de 20–30 de ani. Dar am avut și clienți de 83 de ani”, spune Tanimoto.
Există și alte firme similare, cum ar fi Oitoma, iar fenomenul e suficient de răspândit încât, potrivit unui studiu din 2024 realizat de Tokyo Shoko Research, aproape 1 din 10 companii japoneze a primit cel puțin o demisie prin intermediar.
Agenții de demisie preiau legătura cu departamentul de resurse umane și anunță decizia clientului. Nu negociază compensații și nu oferă consultanță legală, deși unii au fost criticați că depășesc acest rol.
„Reacția clasică e: întâi confuzie, apoi furie. Unii manageri sunt frustrați că angajatul nu a venit direct la ei, alții sunt îngrijorați că plecarea le va afecta cifrele”, explică Taishi Kusano, de la agenția Oitoma.
Dar tot mai multe companii se obișnuiesc cu ideea. „Acum aud tot mai des: «Aha, am mai văzut asta»”, adaugă Kusano.
Cei care folosesc astfel de servicii vor să-și recapete controlul. Toui Iida, în vârstă de 25 de ani, a apelat la Momuri pentru că era ignorat de șeful său.
„A fost o eliberare totală. Vreau să-i ajut și pe alții”, iar acum lucrează chiar la firma care l-a ajutat să plece.
Kento Sano, 37 de ani, și-a dat demisia la 31 de ani de la o companie mare de turism, a testat diverse meserii, inclusiv grădinărit și librărie, iar acum s-a întors în turism, dar la un start-up.
„Cea mai puternică mișcare e să îți placă ce faci și să nu renunți la ce te pasionează”, spune el.
Pentru mult timp, după 35 de ani era considerat „prea târziu” să-ți schimbi cariera. Nu mai erau posturi la nivel mediu, iar companiile voiau oameni tineri. Acum însă firmele se plâng că nu au destui manageri, așa că se deschid și spre angajați mai maturi.
Keisuke Ochi, 45 de ani, a lucrat decenii într-o firmă de distribuție. Când a văzut că politica internă se schimbă, a decis că merită să încerce altceva. Acum lucrează într-o firmă financiară, unde are mai mult timp pentru familie.
„Pandemia mi-a arătat cât de mult mi-a lipsit cina cu familia. Am redescoperit fericirea în lucruri simple”, spune el.
„Companiile care vor să supraviețuiască trebuie să se adapteze. Nu mai e suficient să oferi siguranță. Trebuie să oferi respect, echilibru și sens”, spune Kaoru Tsuda.
! Acest articol este proprietatea SafeNews.md și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limită maximă de 1000 de semne. În mod OBLIGATORIU cu indicarea în TITLU a sursei citate, iar în text cu LINK ACTIV către pagina acestui articol. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui ACORD prealabil întocmit cu redacția portalului.
