Am mers în satul Răculești, raionul Criuleni, să vedem minunea minunilor nemaivăzută pe tărâmurile mioritice – o uzină clandestină de producere a elicopterelor. Satul Răculești se află în apropiere de râul Nistru, lângă barajul de la Dubăsari, pe o colină între două dealuri mari. Pe una dintre aceste coline și se află misteriosul pavilion de producere a elicopterelor, deconspirarea căruia a fost anunțată triumfător de Procuratură. S-ar fi pus la cale o adevărată industrie de producere a unor elicoptere, iar o parte din aceste corpuri zburătoare au fost deja exportate prin scheme de contrabandă în statele CSI. Din comunicatul Procuraturii nu putem deduce în care anume state CSI au fost exportate acele mecanisme zburătoare.
Ludmila Buzgan, primarul satului spune că o firmă, „Datatot”, a cumpărat un teren de un hectar și jumătate și a construit pavilionul și câteva clădiri acolo. Terenul a fost cumpărat de la primăria Răculești în anul 2007, imediat a început construcția. „Cu ce s-au ocupat, noi nu suntem la curent” zice Ludmila Buzgan. Primarul a fost cu poliția în ziua în care s-a descins în pavilionul cu elicoptere. Femeia își aduce aminte cu mult scepticism ceea ce a văzut acolo: „Erau niște aeroplane…, niște elicoptere vechi, demolate. Ele erau bune de dus la fier vechi, niște machete făcute de mână. Iaca dumneavoastră, să vă pună cineva să faceți un elicopter după schemă, poate ați reuși. Le-o luat pe toate și le-o dus la Criuleni”, a spus Ludmila Buzgan.
Pavilionul propriu-zis se află pe un deal din sat, în apropiere de școală. Este un teren îngrădit, cu un pavilion, niște clădiri și livadă de pomi fructiferi. Niște câini se plictisesc la soare. Aici, dintr-o fereastră cu zăbrele iese capul unui om, e paznic, Sașa îl cheamă. Spune că ne pierdem timpul în zadar, iar despre ceea ce s-a meșterit în pavilionul cu pricina, râde sub mustăți și spune că nici el nu prea înțelege care este sensul acestor lucruri, acestor invenții. Ceea ce contează pentru el este că primește leafa la timp, chiar dacă lucrează ca argat, cu ziua. Iată ce aflăm de la paznicul Sașa. La această bază sunt aduse carcase de tractoare și mașini uzate, blocuri de duraluminiu pe care-l topesc și fac detalii pentru elicoptere. Pentru construcția corpurilor zburătoare cumpărau și cablu, și cadru de aluminiu. Proiectările și lucrul manual și la strunguri durează de ani buni, însă niciun aparat zburător hand-made nu a decolat încă. „Dar ce, ei sunt specialiști să ducă până la capăt? Aici trebuie specialiști ca lumea…”
Paznicul nu are idee din ce bani se fac toate astea, și că nici nu îl interesează. Personalul muncitor nu este unul stabil, când 5, când 7, când 8, toți din regiunea separatistă. Elicopterele nu sunt chiar prezentabile, cu două locuri, niște buburuze. Cu ele nu poți să faci nimic, nici să stropești roada, nici în scopuri militare să le folosești. „Cumpărau mașini uzate, reparau motoarele și le puneau la elicoptere, ca și cum s-ar juca copiii. Aveau tablă, îi dădeau forma care le trebuia, o sudau, iar lucrul era în toi zi de zi, în afară de sâmbătă și duminică, de câțiva ani. Toate astea le dirija un fost tractorist”, spune Sașa. Paznicul nu înțelege sensul a ceea ce se întâmplă aici, atâția ani pierduți, atâția bani, oameni plătiți și nimic cu tolc. „Noi de multe ori ne întrebăm pentru ce vâră banii aici, că nu s-o vândut nică. Hai dacă ai vinde cuiva, să scoți ceva pârleală…”
Totul se făcea de la zero, la strunguri care dădeau formă fâșiilor de aluminiu și țevilor din aluminiu, totul în zadar. „Au pornit odată un elicopter cu frânghia legată de elice, a tras un muncitor de la o depărtare de 100 de metri, elicea s-o rupt și o spart toate ferestrele. Toți muncitorii au luat-o la fugă care și încotro, s-au cățărat în copaci de spaimă”, spune paznicul Sașa. De altfel, paznicul e nedumerit de ce s-a făcut atâta tamtam abia acum, pentru că poliția economică era un vizitator stabil la acest pavilion, deci, organele de forță cunoșteau foarte bine ce se meșterește în ambar.
Vânzătorul de la alimentara din sat spune că pe timpuri, când se ridica pavilionul, au muncit mulți oameni din sat și toți au fost remunerați la timp și bine. Mai ales că în sat nu era de muncă. Soția vânzătorului a fost pe atunci consilier în consiliul sătesc. Atunci a venit la consiliu acest misterios inventator Iurie Ceban cu un proiect grandios, cu scheme și planuri. Le-a povestit cum o să construiască în sat o uzină de construcție a avioanelor. Niște avioane cu 2-4 locuri, mici, dar producție moldovenească! Răculeștiul urma să devină un fel de Silicon Valley de Moldova, iar satul urma să prospere. Consilierii s-au însuflețit atunci, contaminați de ideile grandioase ale unui inventator entusiast. Nimic decât niște machete de elicoptere nu s-a reușit.
Presa a scris apoi că Iurie Ceban, potrivit spuselor acestuia, folosea aceste machete pentru a inventa și dezvolta piese și echipamente. Aceste piese el intenționa să le patenteze și să le vândă. Pe Google se găsesc chiar niște patente al lui Iurie Ceban la niște mecanisme pentru obiecte zburătoare. Unele surse spun că Iurie Ceban este în esență un om al separatiștilor, că el a fost implicat în mașinăria de spălat bani pe nume „Eventis” – o companie de telecomunicații care a funcționat ceva timp în anii 2000, că el are legături cu KGB-ul de la Tiraspol. Procuratura a mai emis un comunicat în care povestește că la acel pavilion au chemat un expert în aeronautică care „a confirmat preliminar similaritatea obiectelor cu cele autentice”. În acest al doilea comunicat nu se mai vorbește despre vânzarea obiectelor zburătoare în statele CSI, dar se vorbește deja despre faptul că unele componente au fost aduse la Răculești pe căi ilegale. Realitatea poate fi alta: Iurie Ceban are o idee fixă și se vede mare inventator și a reușit să le insufle și altora această fantasmă.
Se pare că obiectele care ar urma să fie zburătoare nu erau decât niște simulacre de elicoptere. Concluzia evidentă este că într-un stat simulacru ca Republica Moldova nu pot fi construite decât elicoptere simulacre.
! Acest articol este proprietatea SafeNews.md și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limită maximă de 1000 de semne. În mod OBLIGATORIU cu indicarea în TITLU a sursei citate, iar în text cu LINK ACTIV către pagina acestui articol. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui ACORD prealabil întocmit cu redacția portalului.
