Piața gazelor naturale din Republica Moldova s-a schimbat semnificativ în ultimii ani. Dacă anterior un singur furnizor domina sectorul, în prezent 37 de companii dețin licențe pentru furnizarea gazelor, însă doar 13 activează efectiv pe piață. În acest context, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) explică de ce transportul, distribuția și furnizarea gazelor sunt servicii diferite și cum se formează costurile pe care le suportă consumatorii.
Potrivit ANRE, liberalizarea pieței a permis intrarea mai multor companii în sectorul gazelor naturale, iar consumatorii au dreptul să își aleagă furnizorul și să negocieze condițiile contractuale. Totuși, nu toate companiile implicate în procesul de livrare a gazelor au aceleași responsabilități.
Mai exact, gazele naturale trec prin mai multe etape până ajung la consumator. Acestea sunt achiziționate de furnizori, transportate prin conductele magistrale și distribuite ulterior prin rețelele locale către locuințe, instituții și întreprinderi.
Cine transportă gazele și cine le distribuie?
Transportul gazelor naturale este asigurat de compania „Vestmoldtransgaz”, care operează o rețea de conducte cu o lungime totală de 1.682,5 kilometri. Prin această infrastructură, gazele sunt preluate din sistemele țărilor vecine și direcționate către rețelele de distribuție sau către consumatorii conectați direct la sistemul de transport.
Distribuția reprezintă etapa prin care gazele ajung efectiv la locurile de consum. În Republica Moldova, rețelele de distribuție au o lungime totală de 26.590 de kilometri și sunt gestionate de 17 operatori.
ANRE precizează că tarifele pentru transport și distribuție sunt reglementate și aprobate în baza cheltuielilor justificate pentru întreținerea, repararea și exploatarea infrastructurii. Pentru anul 2026, tarifele de distribuție au fost stabilite diferențiat, în funcție de nivelul de presiune al rețelelor, fiind uniforme la nivel național pentru fiecare categorie de presiune.
Furnizorul este compania care vinde gazele consumatorului
Spre deosebire de operatorii de transport și distribuție, furnizorii sunt cei care cumpără gazele naturale și le vând consumatorilor în baza contractelor. Tot ei se ocupă de facturare și de relația comercială cu clienții.
Prețul gazelor poate fi negociat între furnizor și consumator, în condițiile pieței concurențiale, sau poate fi reglementat de ANRE, în situațiile prevăzute de legislație.
Un aspect important, subliniat de Agenție, este că furnizorii nu trebuie să dețină conducte pentru a activa pe piață. Ei pot utiliza infrastructura existentă, în condiții de acces liber și nediscriminatoriu.
În prezent, 37 de companii dețin licențe pentru furnizarea gazelor naturale, însă numai 13 desfășoară efectiv această activitate.
ANRE: Proprietarul rețelelor nu determină nivelul tarifelor
Autoritatea de reglementare atrage atenția că operatorii care transportă și distribuie gazele nu trebuie confundați cu furnizorii. Aceștia nu cumpără gaze pentru a le revinde consumatorilor, ci administrează infrastructura necesară livrării.
Totodată, ANRE susține că structura acționariatului companiilor de transport și distribuție nu influențează nivelul tarifelor aprobate. Potrivit instituției, aceleași reguli de calcul sunt aplicate tuturor operatorilor, indiferent cine îi deține sau îi gestionează.
Agenția mai precizează că cheltuielile unui operator de rețea nu pot fi comparate direct cu cele ale unui furnizor. În timp ce primul suportă costuri pentru întreținerea conductelor și exploatarea infrastructurii, al doilea are cheltuieli legate în principal de achiziția gazelor, administrarea contractelor și facturare.
Reprezentanții ANRE afirmă că actuala organizare a pieței este aliniată regulilor Uniunii Europene. Separarea activităților de transport, distribuție și furnizare a urmărit eliminarea monopolului și crearea condițiilor pentru concurență.
Pentru consumatori, schimbarea esențială este posibilitatea de a alege compania de la care cumpără gazele naturale, fără a fi necesară schimbarea rețelelor prin care acestea ajung la locuință. Totuși, existența mai multor furnizori licențiați nu înseamnă automat că fiecare oferă contracte disponibile tuturor categoriilor de consumatori.