Au trecut mai bine de cinci luni de când societatea, mass-media, dar și autoritățile erau în stare de alertă totală. În ziua de 7 octombrie a anului trecut, de la oră la oră, tot apăreau știri că în Zona de Securitate structurile de forță de la Tiraspol răpesc cetățeni ai Republicii Moldova. Patru persoane au fost furate în acea zi, din fericire două dintre ele, un polițist și un angajat al Agenției Servicii Publice, au fost eliberate. Doi bărbați, însă, stau în detenție ilegală în stânga Nistrului și până astăzi. Adrian Glijin, tatăl a trei copii, a fost victima numărul doi în lista Tiraspolului, transmite SafeNews.md cu referire la Zonadesecuritate.md.
„Sunt cinci luni de când feciorul meu a fost răpit și stă închis în Tiraspol. De unde am aflat că a fost răpit? Deci, pe data de 7 octombrie el era cu vitele pe câmp, deoarece se ocupă cu creșterea vitelor, asta e un business la familie, o sursă de existență, în jur de ora 1 pe malul Nistrului o mașină necunoscută s-a oprit, ei luase prânzul și strângeau vesela, din mașină au ieșit persoane în forma militară, fără nicio identificare, în măști, și primul lucru care l-au spus este să stea cu fața în jos. L-au urcat în mașină și de atunci feciorul meu este, nu aș spune că este arestat, dar este răpit.”
Vera Glijin, profesoara de la Sănătăuca, care până la început de octombrie era cunoscută pentru faptul că toată viața a vorbit copiilor din sat și regiunea transnistreană despre drepturile acestora, importanța lor și mecanismele de apărare, s-a pomenit într-o situația în care drepturile ei sunt încălcate.
Acum ea este cunoscută ca mama care încearcă să-și elibereze fiul. De atunci, femeia trăiește un coșmar continuu: a trecut prin percheziții și umilință și este gata să le mai îndure doar pentru a-și elibera fiul.
„La ora două de noapte îmi sună nora că mașina care l-ar fi furat pe Adrian stă la poarta ei și ce să facă, care e situația în cazul de față ca să găsim un avocat ca să trimitem la 2 de noapte nu e real și nici nu știu cum să-l caut în perioada de noapte.Ei au făcut o percheziție până dimineața.
După aceea, la ora 14 și ceva mă sună pe mine la ore pe telefonul transnistrean și mă întreabă când vin acasă, desigur că eu am știut că eu sunt așteptată.
La 2:45 cum am intrat în apartament, până la ora 19:15 minute ei au ieșit din casă o percheziție totală, calculatoare mi s-au luat, procesorul de la calculatorul de masă, la fel telefoanele, o percheziție ei și oleacă mobilă au mai deteriorat cu toate că până acum sta… așa oleacă bine.
Au un stil de a lucra… uite eu sunt oleacă rău și uite eu sunt oleacă bun. „Că eu nu o să-mi mai văd feciorul și nici un știu dacă o să-l vad dacă o să-mi ajungă ani pentru ce i-au incriminat ei… și că le e jale de mine și de nepoțică. Eu i-am întrebat de acum sunteți și judecători? Deci aveți dreptul să-mi spuneți și articolul și câți ani o sa îi dați”
În tot acest timp familia, dar și apărătorii lui Adrian nu au reușit să afle ce i se incriminează, pe ce așa-numit articol din Codul Penal ilegal este deținut. Totul este ascuns sub sintagma de informații secrete.
Au trecut 5 luni de la răpirea lui în stânga Nistrului. Unicul răspuns pe care îl avem și pe el putem să ne bazăm pentru că nu putem spune că este oficial, dar vine până la urmă de la o structură din stânga Nistrului, care spune că el în prezent sau cel puțin la data venirii răspunsului, în decembrie, era deținut în penitenciarul 3 din Tiraspol. El în acest penitenciar a venit la 21 octombrie, nu este clar unde a fost deținut până la această dată.
Mai mult ca atât, Adrian nu ar fi fost anchetat până acum de niciun pseudo-procuror din regiune, iar vreun document care ar explica motivul detenției acestuia nu a fost prezentat de structurile de la Tiraspol.
Mama lui Adrian mărturisește că nu știe cine duce anchetarea, deoarece unde nu s-ar duce, îi spun că e cu grif secret „şi spun că feciorul meu este trădător de țară cu toate că fiul meu a lucrat pădurar! El armată nu a făcut din motive de sănătate și nu știu ce secrete poate să cunoască fiul meu despre Transnistria sau despre sistemul lor și ce poate să trădeze. În miliție și în poliție el niciodată nu a activat.
„Izolare absolută”
Avocatul Promo-LEX constată că pe malul stâng se conturează și o altă problemă foarte mare. „Izolarea absolută, totală, nimeni nu are acces în regiune, mai ales acum, pe timp de pandemie, când cei de la Tiraspol au pretext suplimentar de a nu oferi acces rudelor altor persoane terțe, nici nu mai vorbim de o monitorizare independentă din partea anumitor organizații fie naționale fie internaționale. În această situație rudele nu știu absolut nimic.”
Mama lui Adrian Glijin spune că în perioada de 5 luni nu s-au văzut, nu s-au sunat, nu au vorbit.
„Eu încerc, nu că să presez, dar încerc să conving că eu trebuie să îl vad. Am dreptul de a-l vedea și cu părere de rău… totul merge spre aceea că este o lege, că este un decret emis de „președintele țării” în legătură cu Coronavirus, că persoanele care au rude nu pot să îi vadă pe cei care sunt în izolator.”
În tot acest timp, pe malul drept autoritățile constituționale, în lipsa unor mecanisme reale de apărare a victimelor și cele de sancționare a persoanelor vinovate, au deschis un dosar penal care, de la Procuratura raionului Florești a ajuns la Chișinău, la Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale, însă fără rezultate.
Pavel Cazacu: „Imediat, ca urmare a informațiilor din mass media ca urmare a plângerilor noastre, a fost deschisă o cauză penală pe faptul răpirii de către două sau mai multe persoane și uzurparea de calități oficiale. Cunoaștem că atât delegația Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control a insistat să abordeze această problemă, însă, cu regret cunoaștem situația funcționalității CUC, care de câteva luni bune nu poate să discute inclusiv probleme grave, inclusiv ce se referă la răpiri.”
„Au fost, m-au vizitat, m-au ascultat, au deschis un dosar. Au fost de la Procuratura Generală și iarăși am un răspuns de la ei că este dosar, dar cu atâta cu dosarul stăm.
Nu văd niciun rezultat al activității lor, și după aceea nu am mai fost niciodată, nici sunată, nici interogată. Când am vorbit cu domnul Igor Dodon el nici nu știa că mai sunt încă două persoane răpite, unul din ei polițist, altul lucrător la secția de pașapoarte, desigur că poliția din Florești au adus la cunoștință.
Să fie o țară atât de mică, dar cu atâtea încălcări și unde te întorci parcă te-ai bate de un perete nimeni absolut nimic, parcă încearcă să te înțeleagă… eu încerc să le dovedesc că nu a fost nici în miliție, nici în poliție, deci e o persoană civilă, dar cu părere de rău nu pot dovedi nimic și nu pot să-mi văd feciorul. Eu sunt convinsă că el este nevinovat și nu pot să-i incrimineze trădare de patrie sau ce mi-au spus cei care au fost la percheziție.”
Unica dovadă sigură că Adrian este în viață și primește săptămânal coletele de acasă este semnătura pe care o pune pe lista cu produsele primite.
„Săptămânal plec cu nora la Tiraspol și îi ducem produse alimentare.
Vă rog să-mi permiteți să transmit un colet cu produse pentru deținutul Glijin Adrian Alexeevici și de aici scriu baton trei patru, am dreptul să îi dau pâine sau mai uscată, mandarine, paştet din pește în cutiuță din plastic, bomboane, lapte condensat, unt, chibrituri, țigări, zefir. La final semnăm că n-am pus nimic (interzis) noi și când primește el scrie cu mâna lui și semnează pe ce dată şi semnătură.”
Mama lui Adrian a avut mai multe apariții în presa din dreapta Nistrului, a vorbit constant în stânga Nistrului despre fărădelegile care se întâmplă cu familia ei, este conștientă că astfel poate deveni și ea victimă a regimului, însă spune că este gata să meargă până la capăt. Mărturisește că cele mai multe stări de frică le are atunci când trece pe lângă posturile ilegale la ieșirea din Camenca.
„Eu trec în toată ziua și să vă spun cinstit îmi vine un gând des că posibil, e posibil să fiu și eu închisă, dar mai fac o paranteză, eu am primit cetățenia rusească și ei cunosc lucrul acesta, poate asta și i-a oprit, deoarece ei mi-au spus noi putem să venim și după dumneavoastră, eu am fost preîntâmpinată de ei că pot să vină și după mine.”
În regiune, însă, presa este mută la toate cazurile de răpire întâmplate anul trecut, iar articolul pe care ar fi învinuit Adrian, trădare de patrie, ar fi un subiect de interes public pe care, în mod normal, jurnaliștii nu l-ar scăpa din vizor.
„Nu se vorbește, eu nu am auzit, nu țin minte cazuri să spună! Parcă îmi părea că cazul acesta ar trebui să relatat printr-o…nimic absolut, liniște, pace, atâta cât mai vorbesc eu și mulțumesc că veniți, nu mă uitați și pot să vorbesc în partea asta. Da, eu sunt sigură că ei și în partea ceea ceva se aude forțele ascultă, dar așa în genere nimic nu se vorbește. Nici în raion, nici la televiziuni, nici mass-media nu a fost nicăieri anunțat despre cazurile acestea”.
Femeia are adunat un set întreg de scrisori, adresări, interpelări și informații. Spune că a bătut la toate ușile posibile, mai are o ultimă speranță: Procuratura din Federația Rusă, care consideră că are influență în regiune și poate vor descoperi ei că fiul său nu e vinovat.
„Până acum nepotica era la mine, învață în Camenca, acum stă lângă mama, poate este foarte bine că stau împreună ambele și durerea trece mai ușor, dar de luni ea se întoarce la mine să trăiască să va spun cinstit eu mă gândesc uneori că o să-mi dea întrebări ce fac eu ca bunică sau ca mamă să îi scot tatăl și eu nu știu ce să-i spun nepoțicăi. Să-i spun toți pașii care i-am făcut, că am o mapă de adresări, și vă spun că în ultimă instanță am scris Procuraturii din Federația Rusă poate forțele Rusie mă vor ajuta să îmi văd feciorul, măcar să-l vad și după să știu ce următori pași să fac, dar ca să vă spun ca să merg într-o instanță cu le eu nu am un document că el este arestat.
Avocatul Promo-Lex susține că pentru eliberarea lui este nevoie și mai mult să insistăm „atât noi, societatea civilă, avocații, cât și autoritățile constituționale, de ce nu Misiunile Internaționale care pot să monitorizeze aceste situații grave, pot să se implice, pot să pună presiune pe cei de la Tiraspol, mai ales că din câte observăm cei de la Tiraspol de fiecare dată se laudă cu progrese majore, mai ales în domeniul drepturilor omului, când de fapt realitatea este cu totul alta, când de fapt anul 2002 a fost practic apogeul încălcării drepturilor omului în regiunea transnistreană și în zona de securitate.”
Am încercat să aflăm de la Misiunea OSCE în Moldova, care are acces liber în regiune și care ar putea merge în locurile de detenție ilegală de la Tiraspol, dacă a fost și l-au vizitat pe Adrian. În răspuns am primit că, Misiunea nu oferă informații publice despre cazuri separate. O solicitare despre starea juridică, dar și despre sănătate am trimis și la Tiraspol, de acolo însă nimeni nu ne-a răspuns.
„În toată ziua mă gândesc, când sună cineva în ușă, mă gândesc că el vine. Eu în toată ziua îl aștept, dar aproape când ajung de data de 7 stau să mă gândesc că în perioada asta poate să fie o sentință sau ceva o hotărâre a judecății să îl elibereze, fiindcă sunt sigură că nu poate să îl țină 5 luni fără ca să-l interogheze, dacă ar fi avut ceva sau au avut ei vreo dovadă că el e vinovat imediat atunci îi dădea și sentința și judecată și tot mergea.”
Experiența prin care trece familia lui Adrian reprezintă o adevărată lecție de viață, spune doamna Glijin. La acest moment, au înțeles că după eliberare va fi mai bine dacă vor pleca din Republica Moldova.
„Primul lucru primul, mă gândesc cum să îi fac niște documente, pentru că va fi nevoie să îi recuperez documentele înapoi, pentru că ei tărăgănează foarte mult și cred că sunt corecți și niciun drept nu se interpretează corect și primul lucru să se ducă din țară, primul lucru! Eu o să înțeleg că o să-mi fie foarte greu mie și va trebui să merg eu, dar să plece înapoi, Cehia, Polonia. Mai degrabă plec eu, să-l văd în străinătate, decât să îl vad aici închis și fără nicio dovadă.
! Acest articol este proprietatea SafeNews.md și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limită maximă de 1000 de semne. În mod OBLIGATORIU cu indicarea în TITLU a sursei citate, iar în text cu LINK ACTIV către pagina acestui articol. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui ACORD prealabil întocmit cu redacția portalului.
