Asli Imre are 60 de ani şi a copt de-a lungul vieţii ei mai multe pâini decât poate număra. A trebuit să hrănească zece copii. Nu a mai avut timp să şi învețe şi nu a fost niciodată la școală. Asli a făcut sacrificii, astfel încât măcar copiii ei să primească o educație de calitate. Dar acum, femeia și-a îndeplinit un vis de-o viaţă: învață să citească și să scrie. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle.
Cu doar 30 de ani în urmă, aproximativ o treime dintre femeile din Turcia erau analfabete.
„M-am căsătorit la 15 ani și am avut primul copil la 16. A fost întotdeauna o chestiune de supraviețuire. Aveam o singură vacă”, povestește Asli Imre.
Acum, cu ajutorul nepoatei sale Zeynep, ea se așază în fiecare zi la masa din sufragerie, unde învaţă să citească și să scrie. Silabă cu silabă, cuvânt cu cuvânt, Imre explorează o lume nouă.
„M-am săturat să-i întreb pe alţii cum să ajung în diverse locuri pentru că nu pot citi indicatoarele”, spune Asli Imre.
„Într-o bună zi, bunica a venit la noi și ne-a spus că vrea să înveţe să citească. I-am zis că nu poate să facă asta de una singură şi că o s-o ajut. Aşa a început totul”, povestește Zeynep Imre, nepoata lui Asli.
Nouă dintre cei 10 copii ai mamei analfabete au făcut facultatea
Familia Imre locuiește în estul Turciei lângă Lacul Van, aproape de granița cu Iranul, într-una dintre cele mai sărace provincii. Sunt membri ai minorității kurde. Asli Imre a învățat limba turcă abia când a crescut. Soțul ei, Celal, era rareori acasă – câștiga bani ca muncitor în construcții. Fiii lor păreau că vor avea aceeaşi soartă. Dar Asli Imre, o femeie foarte religioasă, era hotărâtă să le ofere o viață mai bună.
„Nu aveam bani nici pentru perdele, dar am vrut ca ei să meargă la școală, deși trebuia să le cumpărăm uniforme și cărți. De multe ori nici măcar nu aveam bani pentru un simplu caiet”, își amintește Asli.
Au fost nevoiți să drămuiască fiecare bănuţ, dar și-au trimis toți copiii la școală. Nouă dintre ei au absolvit liceul și au mers la facultate. Cel mai mic este încă la școală.
Acum, şi mama lor vrea să înveţe să citească. A fost numită „mama luptătoare” a provinciei Van şi este lăudată în presă pentru puterea și curajul ei. Soțul său este mândru de succesul copiilor.
„Sătenii ne vorbeau pe la spate pentru că ne-am trimis fiicele la școală. Dar nu i-am luat în seamă. Toate cele cinci fiice au terminat școala. Patru dintre ele au devenit profesoare, iar cealaltă, asistentă medicală”, spune, mândru, Celal Imre, soțul lui Asli.
Au scăpat de sărăcie, grație educației
Când era tânăr, Gürkan a trebuit să muncească pe şantier, la fel ca frații lui. Acum este cardiolog la spitalul din Van. A urmat Facultatea de Medicină, iar în vacanţe îl ajuta pe tatăl său în construcții. Un singur mesaj pe Twitter despre setea de cunoaştere a mamei lui a fost suficient ca să-şi facă familia cunoscută în toată Turcia.
„Povestea mamei mele reflectă realitatea socială și economică din Turcia. Probabil de aceea a atras atât de multă atenție. Mulți turci se regăsesc în povestea ei. Multe familii au trecut prin aceleași greutăţi prin care am trecut și noi. Unii dintre aceşti oameni au avut momente chiar mai grele de-atât”, spune Gürkan Imre, doctor, fiul lui Asli.
Acum 30 de ani, o treime dintre femeile din Turcia erau analfabete. Astăzi, rata a scăzut la 6%, majoritatea femeilor fiind în vârstă și din zone rurale, precum Asli Imre.
Familia Imre a scăpat de sărăcie datorită educației. În semn de mulţumire, copiii lui Asli i-au construit o casă modernă. Dar ea preferă în continuare să coacă pâinea în curte, în cuptorul de lut, așa cum făcea în sat.
Mama eroină ar fi vrut să se facă judecătoare
Ori de câte ori pot, copiii vin să-şi viziteze mama căreia îi datorează atât de mult. Ei spun că au învăţat de la ea ce înseamnă disciplina, evlavia și decența. Dar și ce înseamnă să fii mândru de originea ta, chiar dacă acest lucru nu a fost mereu ușor.
„Înaintea unei serbări dedicate zilei naţionale, fiul meu Gürkan m-a rugat să-i spun profesorului că e bolnav. Nu voia să meargă pentru că îi era rușine că nu avea costum. Lucruri de genul ăsta nu se uită…”, povestește Asli Imre.
„Poate că mama noastră va scrie o carte. A trecut prin atâtea și a realizat atât de mult…Au fost vremuri grele, dar ce valoare ar avea amintirile dacă ar fi vorba doar de clipe fericite?”, spune Okan Imre, psiholog, fiul lui Asli.
Dacă ar fi mers la şcoală, Asli ar fi vrut să devină judecătoare. Acum, îşi doreşte să înveţe o limbă străină. Iar pentru asta nu e niciodată prea târziu.
! Acest articol este proprietatea SafeNews.md și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limită maximă de 1000 de semne. În mod OBLIGATORIU cu indicarea în TITLU a sursei citate, iar în text cu LINK ACTIV către pagina acestui articol. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui ACORD prealabil întocmit cu redacția portalului.
