Consiliera prezidențială pe probleme de justiție, Olesea Stamate, vorbește într-un interviu pentru buletinul de politică externă al Asociației pentru Politică Externă din Moldova (APE) și al Friedrich Ebert Stiftung (FES) despre cum ar putea fi reformată justiția din Republica Moldova și cât de viabilă este soluția evaluării externe a magistraților, pe fondul unei tendințe autocratice a acestui sistem judiciar din ce în ce mai închis și opac.
Olesea Stamate explică resorturile care ar putea sta în spatele unei reforme reușite în acest domeniu absolut prioritar pentru dezvoltarea de mai departe a Republicii Moldova într-un spirit democratic și al valorilor europene. Vă invităm să citiți în rândurile care urmează interviul:
R: Ați fost de curând la Consiliul Europei, acolo unde s-a semnat Planul de acțiuni al Consiliului Europei pentru Republica Moldova pentru anii 2021-2024. Aș vrea să ne explicați ce presupune acest document, cu precădere pe zona de justiție.
Acest document are mai multe componente ce țin de zona de justiție pe diverse paliere. Atât anumite schimbări la nivelul funcționării justiției sau îmbunătățirea funcționării justiției cum ar fi de exemplu cazul Consiliului Superior al Magistraturii. La fel este cazul și altor instituții susținute de-a lungul timpului de Consiliul Europei precum Consiliul pentru Egalitate și Eliminarea Discriminării.
De asemenea, documentul mai prevede și promovarea unor metode alternative la soluționarea cauzelor non-judiciare. În principiu, documentul este o continuare și o aprofundare a ceea ce s-a făcut în ultimii 5-10 ani.
R: Președinta Maia Sandu a spus la Strasbourg, la Consiliul Europei, că lupta împotriva corupției rămâne prioritatea sa numărul unu. Cât de grea este lupta cu sistemul cleptocratic politic de sorginte sovietică de la Chișinău?
Lupta împotriva corupției este grea. Mă refer aici la toate domeniile. Atât corupția din sistemul politic, cât și cea din sistemul justiției. Corupția este un fenomen larg răspândit și bine înrădăcinat în Republica Moldova. Acest lucru dăunează foarte mult, atât mica corupție, cât și cazuri mari și excepționale de corupție pe care le vedem că mai există și în alte țări.
Corupția este peste tot, de la mic la mare, în toate domeniile de activitate și asta are impact și asupra vieții cetățenilor obișnuiți și asupra mediului investițional și asupra bugetului public, deoarece de acolo achităm prejudiciile în urma proceselor la CEDO. Dar nu numai. Eu cred că dacă ar fi să calculăm prejudiciile indirecte ale corupției, acestea depășesc de zeci de ori acele daune pe care le achităm executând hotărârile CEDO.
Însă lupta anticorupție nu o poate duce președintele, deoarece nu are asemenea competențe. Este foarte clar că lupta anticorupție trebuie să fie desfășurată de instituțiile cu competențe în acest domeniu. Mă refer aici la Procuratura Anticroupție, Centrul Național Anticorupție, Autoritatea Națională de Integritate (ANI) pe segmentul său. Ori aceste instituții funcționează, din păcate, defectuos. Mai precis, ele nu se ocupă de ceea ce ar trebui să o facă din varii motive.
R: Ați discutat și aspecte ce țin de zona justiției în cadrul recentei vizitei pe care ați făcut-o împreună cu doamna președinte Maia Sandu la București? Dacă da, ne puteți spune vă rog despre ce a fost vorba și cum v-ar putea ajuta România în acest sens?
Am discutat acest subiect cumva subsidiar. Nu a fost neapărat subiectul-cheie al discuțiilor noastre, dar a fost abordat acest subiect inclusiv cu reprezentanții Senatului din România, de exemplu. Au fost anumite întrebări legate de cum ar putea ajuta România în lupta cu corupția și în restabilirea justiției în Republica Moldova. Ca de multe ori, doamna președinte a zis foarte franc: „Dacă puteți să ne trimiteți și niște procurori buni anticorupție la Chișinău, ar fi bine”.
Dar înțeleg că acest exercițiu este puțin mai complicat, nu neapărat imposibil. În rest, s-au mai discutat și alte aspecte ce țin de justiție și situația traficului de persoane, violența împotriva femeilor și alte astfel de subiecte adiacente domeniului justiției.
Reforma justiției, prioritatea zero
R: Dacă ar fi să facem un top al reformelor din Republica Moldova, unde ați plasa ca necesitate reforma justiției din Republica Moldova?
Evident, prima. Indiscutabil este prima reformă de care avem nevoie. De aceea este prezentă mereu și în discursul doamnei președinte în mod permanent. A fost și mesajul numărul unu în campanie. Acesta este unul dintre motivele-cheie pentru care a primit acel vot de mare încredere din partea cetățenilor. Deoarece am ajuns să înțelegem, ca popor, că atât timp cât nu reformăm justiția nu ne putem mișca mai departe.
Și o să vedeți acest lucru și în sondaje. De cele mai multe ori, printre problemele identificate de cetățeni, se aflau în top sărăcia, lipsa locurilor de muncă și apoi corupția. Acum, în mai multe sondaje, corupția este pe locul doi cel puțin. Iar respondenții din Chișinău au plasat corupția chiar pe locul întâi. Se schimbă un pic percepțiile. Oamenii înțeleg că sărăcia este generată de fapt, de corupție și că este o legătură directă între cele două.
R: Este integritatea judiciară cheia reformări justiției din Republica Moldova? Ce rol ar trebui să aibă componenta de integritate (acum undeva la 23%) în evaluarea judecătorilor? Este acest rol subestimat sau nu? Care ar trebui să fie ponderea integrității în acest proces de evaluare?
Eu cred că integritatea este elementul-cheie și nu știu dacă este cazul să apreciem procentual acest aspect. Desigur că sunt și alte elemente care sunt importante, precum pregătirea profesională, experiență, etc. Însă primul pe masă trebuie să fie integritatea. Nu zicem aici că ar trebui să fie 50% integritate și 50% profesionalism. Nu.
Mai întâi trebuie să fie integritate și ea fie este, fie nu este. Ea nu poate fi doar un pic în procente. Dacă există integritate, mergem mai departe și putem discuta și despre celelalte aspecte. Și anume dacă este judecătorul profesionist, dacă este disciplinat și așa mai departe. Dar primordială este integritatea. Absolut.
Evaluarea extraordinară, o variantă pentru curățarea sistemului
R: Instituția prezidențială promovează ideea evaluării externe a judecătorilor din Republica Moldova. Cum explicați necesitatea acesteia și care ar fi avantajele?
Necesitatea acesteia reiese din faptul că, până acum, de mulți ani, evaluarea sau curățarea sistemului pe intern, utilizând mecanismele disponibile nu a funcționat. Chiar și atunci când am venit la guvernare în 2019 le-am zis colegilor din sistem. Uitați, noi pregătim un proiect de lege pe evaluarea extraordinară a actorilor din sectorul de justiție. Noi vă dăm o șansă. În perioada în care noi pregătim cadrul legal pentru a face această evaluare, voi aveți șansa să demonstrați că puteți să vă curățați pe intern.
Dacă voi faceți lucrul acesta, noi nu avem nevoie de evaluare extraordinară. Așadar, este foarte simplu. Din păcate, nu s-a întâmplat acest lucru. Au fost anumite tentativele, atât timp cât am fost noi în guvern. Am fost niște mesaje de deschidere, apoi a mai venit și Procurorul General la CSM și a cerut ridicarea imunității pentru doi judecători care erau investigați pentru îmbogățire ilicită.
Deci, au fost anumite semnale. Dar și guvernul Maia Sandu nu a durat decât cinci luni și nu putea să facă minuni. Știm că, în principiu, sistemul justiției este destul de dependent de ce se întâmplă în politic. Cumva, temperatura din politic are impact și în zona justiției. Însă, ca să evităm aceste interdependențe permanente în funcție de schimbarea guvernelor, noi trebuie să ne gândim la unele schimbări sustenabile. Ori, considerăm că această evaluare extraordinară este exact startul acestor schimbări sustenabile.
Da, ea nu va produce efecte imediate. Și chiar dacă avem un corp de judecători și procurori care au fost trecuți prin acest filtru al evaluării extraordinare, nu avem garanția că imediat lucrurile vor fi ireversibile. Dar începem un proces de lungă durată care va contribui la crearea unei culturi interne de integritate.
Masa critică în sistemul de justiție nu va mai fi constituită din corupți, ci o va constitui oamenii onești. Aceștia din urmă vor avea interesul ca imediat ce observă eventuali colegi corupți să îi elimine din sistem. Sau măcar să-i marginalizeze. Acum se întâmplă exact inversul. Acum avem judecători onești care sunt marginalizați și stigmatizați de către corpul de judecători sau de procurori care încalcă în mod sistematic legea.
R: Cum ar putea fi spart acest nucleu dur al oamenilor cu ștate vechi în sistem care se opun unor astfel de reforme? Unii dintre ei sunt în vârstă și nu lasă loc poate celor tineri cu o altă viziune mai nouă a modului cum ar trebui înfăptuit actul de justiție?
Tocmai evaluarea extraordinară este unul dintre aceste mecanisme care ar putea permite lucrul acesta. De cele mai multe ori, cei care sunt înrădăcinați și care „au îmbătrânit acolo în rele”, sunt cei care desigur nu vor schimbarea status quo-ului actual. Lor le convine situația actuală.
Și de cele mai multe ori, evident, ei sunt cei care sunt participanți la diverse scheme și acte de corupție. Evaluarea extraordinară însă îi va identifica și îi va elimina din sistem. Desigur, mai sunt și căi potențial mai scurte, mai ușoare, deoarece evaluarea extraordinară este un exercițiu mai complex și de durată.
Necesitatea de soluții pe dosarele de rezonanță
R: Și care ar fi calea mai scurtă în acest proces?
Calea mai scurtă ar fi dacă am avea un procuror general suficient de curajos, care să înainteze urmări penale pentru cel puțin 4-5 actori mari din segmentul judecătoresc, dar și din procuratură. Acest lucru ar putea da un exemplu pentru toți ceilalți. Ei ar înțelege astfel că de acum înainte nu se mai poate așa.
Fie te conformezi și joci după reguli sau pățești ca astfel de magistrați. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie pedepsiți câțiva dintre acești „pești mari”. Ori, deocamdată acest lucru întârzie să se întâmple, și nici măcar nu vedem o dinamică în acest sens. De accea, după cum zis mai sus, evaluarea extraordinară rămâne unica oportunitate viabilă.
R: Vedeți la domnul Stoianoglo o asemenea dorință sau mai degrabă putem vorbi despre faptul că și dânsul face parte din acest sistem, din acest nucleu dur, de care vorbeam mai devreme? Câteodată dă semne că vrea să se implice în anchetarea cazurilor mari de corupție, dar mai mult rămâne la nivel de intenție. Cum se explică aceste mișcări sinusoidale ale dânsului?
Este greu de înțeles ce se întâmplă cu Procurorul General. Și pentru mine este uneori un mister. Cred că este înconjurat de oameni care au anumite interese. Dar tot el s-a înconjurat de acești oameni, așa că nu are pe cine da vina în această privință. Nu i-am pus noi adjuncții și șefii interimari ai procuraturii specializate. Tot dânsul i-a ales.
Acum dacă vrea să dea vina pe cineva în acest sens, nu o poate face decât pe sine, că poate ar fi putut alege alți oameni. Înțeleg că și la nivelul procuraturilor specializate sunt anumite probleme. Și înainte de 2019, dar și acum în perioada aceasta, au plecat mai mulți procurori onești, care știam să-și facă treaba, deoarece nu au mai putut munci într-un asemenea mediu. Și acum întrebarea este ce fel de mediu a creat procurorul general dacă astfel de procurori au plecat.
Din punctul meu de vedere, nu există la nivelul Procuraturii Generale voință de a face lucruri mari. Da, se mai întâmplă unei chestii. Am văzut perchezițiile și dosarele penale pornite pe conducerea Administrației Naționale a Penitenciarelor. Nu putem zice că nu se face nimic, dar cu siguranță fie nu sunt identificate suficient de bine prioritățile, fie pe aceste priorități se refuză în mod deliberat să se avanseze.
Eficientizarea ANI, una dintre cele mai mari provocări
R: Cum vedeți Dvs. funcționarea Autorității Naționale de Integritate (ANI)? Ce ar trebui poate să facă mai mult inspectorii ANI pentru o mai bună funcționare a instituției în condițiile în care se observa că ANI parcă încă nu are curajul să meargă să investigheze eventuale nereguli ale unor nume mai mari în politica din Republica Moldova, dar si în justiție, și se rezumă mai mult la funcționari mai mărunți?
Aici este aceeași situație, la fel ca și în Procuratura Generală. Sunt dosare care trenează de luni și chiar de ani de zile, unde discrepanța între averile dobândite și veniturile obținute este evidentă.
De ce anume trenează aceste dosare este greu de explicat și cumva devine vizibil că ANI se concentrează mult pe elucidarea conflictelor de interese, de multe ori la nivel local. Desigur, acest lucru creează un sentiment de neîncredere față de activitatea acestei instituții, deoarece ANI ar trebui să fie primul filtru care se ocupă de integritatea în sectorul public. Este aceea instituție care previne. Chiar dacă constată lucruri care deja s-au făcut, controlul lor este preventiv. Se acordă astfel posibilitatea de a se elimina din sectorul public acei actori care prezintă anumite suspiciuni de integritate. Fără ca să mai ajungă ulterior cazul lor să fie obiectul unui dosar de urmărire penală și așa mai departe.
R: De unde reticența ANI să meargă după acești „pești mari” de care vorbeați mai devreme? Atunci când s-au apropiat de niște deputați, ANI s-a retras imediat după ce ei au reacționat. De ce acest lucru?
Eu cred că sunt și unele influențe asupra ANI. Nu știu în ce măsură asupra conducerii ANI, dar cu siguranță asupra inspectorilor de integritate. Influențele vin din diferite părți și încearcă influențarea activității lor. Dar, problema de bază este că nu există suficient curaj la nivelul conducerii instituției pentru a avansa, indiferent de culoare politică sau cine este vizat.
Transformarea cu siguranță nu vine într-o zi și acest comportament este rezultatul unui ciclu de 10-20 de ani în care autoritățile statului au funcționat în aceeasi manieră, încercând a fi prietenoase cumva cu toți, mai puțin cu legea, pentru a-și menține pentru orice eventualitate o oarecare relație bună cu fiecare de la putere, deoarece fiecare șef de instituție nu știe unde va lucra mâine. Dar acesta este cel mai fericit caz.
R: Cum interpretați presiunile constante ale actorilor politici asupra judecătorilor Curții Constituționale, care bombardează CC cu sesizări din zona politicului în ultimele luni? De altfel, chiar președinta CC, doamna Domnica Manole, a cerut pază în urma unor amenințări primite?
Este regretabil acest fapt și desigur că nu ar trebui să existe astfel de situații într-un stat democratic, dar noi nu suntem încă acolo și regret faptul că anumiți actori care încearcă să influențeze anumite decizii ale Curții Constituționale își permit să abuzeze într-un astfel de mod de pârghiile pe care le au prin comportamente nelegitim. Asemenea atitudini nu pot fi tolerate.
Pe de altă parte, este îmbucurător faptul că totuși judecătorii au rezistat acestor presiuni și sper foarte mult că acest lucru va fi ca o lecție pentru cei care au încercat să exercite aceste presiuni și că astfel de situații nu se vorm mai întâmpla pe viitor.
Igor Dodon a acuzat recent instituția Curții Constituționale că ar fi sub controlul președintelui Maia Sandu, dar în același timp, am văzut că PSRM își promovează intens un candidat în persoana domnului Vasile Bolea pentru a prelua cumva controlul instituției prin interpuși.
Ambiguitatea eu aș vedea-o mai degrabă în declarațiile pe care le fac cei de la PSRM în urma unor decizii ale Curții Constituționale. Atunci când decizia le convine și este pe placul lor, ei laudă activitatea Curții, iar atunci când nu le convine acuză doamna președinte de pretinse influențe, ceea ce este inadmisibil și îmi pare un joc copilăresc din partea lor.
Și să nu uităm că unul dintre judecătorii Curții [Vladimir Țurcan] este clar o persoană apropiată reprezentanților PSRM. Este un lucru cunoscut. Și doi dintre judecătorii Curții au fost aleși de către Parlament în urma unui concurs pe care tt ei l-au anulat și fuseseră aleși alți doi judecători. Atunci, fiind nemulțumiți de rezultat, au numit alți doi judecători, inclusiv pe doamna Manole. Adică tot ei au numit-o și acum tot ei vor să-i retragă votul de încredere? Pare ridicol!
Pe de altă parte, eu nu cred că promovarea domnului Bolea la postului vacant de judecător la Curtea Constituțională este o intenție serioasă. Cred că mai degrabă a fost un fum ca să distragă atenția de la realii candidați care sunt promovați de către ei.
Restabilirea încrederii
R: Cum mai poate fi relansată astăzi încrederea cetățeanului Republicii Moldova în sectorul justiției, unul cu cote dintre cele mai mici în topul încrederii cetățenilor?
Încrederea va continua să scadă în cazul în care nu se întreprind anumite acțiuni foarte dure și directe de reformare a sectorului justiției. Nu vorbim acum neapărat de reforme de genul adoptării de strategii și legi. Din acestea am avut suficiente și au fost scrise foarte frumos, doar că nu am mai avut un impact real.
Eu cred că încrederea poate fi restabilită și tocmai pentru asta și muncim. Dacă sistemul justiției funcționează bine, nu imediat, dar într-un timp foarte scurt cetățenii vor începe să-și recapete încrederea în justiție pentru că vor merge în instanțe la judecători sau la procurori și vor vedea că aceștia își face treaba conform legii. Și, încet-încet nivelul de încredere va începe să crească. Dar pentru asta este nevoie de reforme foarte dure, care să înceapă de la vârf și exact asta prevede conceptul nostru de evaluare extraordinară. Sau, așa cum am mai zis, există și calea mai simplă, scenariu în care câțiva „pești mari” sunt prinși și pedepsiți [dintre magistrați -n.r.], ceilalți se schimbă prin puterea exemplului. Nu imediat, dar se va schimba.
Unii vor pleca, alții care sunt aproape de vârsta de pensionare vor pleca până să-i fi prins procurorii, și sistemul va începe va începe să se auto-curețe. Dar pentru asta este nevoie de câteva acțiuni ferme din partea Procuraturii.
Dar dacă asta nu se întâmplă, evaluarea extraordinară rămâne unica soluție. Trebuie să înțelegeți că este un cerc vicios aici în justiție, noi avem două organe de administrare care au fost desenate după cele mai bune practici europene, dar care funcționează după practicile Republicii Moldova. Și asta este o problemă.
Chiar dacă nu ești mulțumit de activitatea unora din Procuratura Generală sau din procuraturile specializate, nu îi poți înlocui acum, deoarece ești blocat de Consiliul Superior al Procurorilor (CSP). Doar CSP adoptă o decizie pe numirea Procurorului General. Sigir, procurorul este confirmat ulterior prin decretul Președintelui, dar fără decizia CSP nu poți face nimic.
CSP-ul este poate o castă mai închisă decât CSM-ul, fiindcă și sistemul procuraturii este mai închis decât cel al judecătorilor. Atât CSM, cât și CSP, fiind în principiu asemănătoare, nu reprezintă decât esența sistemului. Și atâta timp cât sistemul este în mare parte corupt, cu unele excepții evident, aceste organe sunt oglinda acestui sistem.
Și cercul continuă. Chiar dacă mandatele CSM-ului și CSP-ului pe partea judecătorilor și procurorilor expiră anul acesta și spre sfârșitul anului ar trebui organizate alegeri și să fie aleși noi membri – procurori și judecători – șanse ca să nimerească acolo oameni onești sunt foarte mici atât timp cât corpul general al acestor instituții rămâne necurățat. Și atunci noi suntem într-un cerc vicios căruia nu-i mai dam de capăt, decât dacă începi să cureți sistemul.
Vă mulțumim!
sursa: g4media.ro
! Acest articol este proprietatea SafeNews.md și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limită maximă de 1000 de semne. În mod OBLIGATORIU cu indicarea în TITLU a sursei citate, iar în text cu LINK ACTIV către pagina acestui articol. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui ACORD prealabil întocmit cu redacția portalului.
