Ghețarii din diverse locuri de pe glob dispar într-un ritm mai accelerat decât până acum, ultimii trei ani marcând cea mai mare pierdere de masă de gheață din istoria înregistrărilor, potrivit unui raport publicat vineri de UNESCO.
Cantitatea de 9.000 de gigatone de gheață pierdută începând din 1975 reprezintă echivalentul unui ”bloc de gheață de dimensiunile Germaniei, cu o grosime de 25 de metri”, a declarat Michael Zemp, directorul Serviciului Mondial de Monitorizare a Ghețarilor, cu sediul în Elveția, într-o conferință de presă organizată la sediul ONU din Geneva prin care a fost anunțată publicarea raportului.
Pierderea dramatică a stratului de gheață, din zona arctică până în Alpi, din America de Sud până pe Platoul Tibetan, este așteptată să se accelereze pe măsură ce schimbările climatice, cauzate de arderea combustibililor fosili, provoacă creșterea temperaturilor globale. Acest fenomen va exacerba cel mai probabil problemele economice, de mediu și sociale din diferite locuri de pe glob pe măsură ce nivelurile apelor mărilor cresc, iar sursele principale de apă se micșorează.
Publicarea raportului coincide cu summitul UNESCO de la Paris ce marchează pentru prima dată Ziua Mondială a Ghețarilor, care îndeamnă la acțiune globală pentru protejarea ghețarilor de pe întreg globul.
Din cauza pierderilor accelerate de gheață, ghețarii montani sunt printre cei mai mari contributori la creșterea nivelului mărilor, fenomen din cauza căruia milioane de oameni se confruntă cu riscul unor inundații devastatoare și al distrugerii cursurilor de apă de care miliarde de persoane depind pentru furnizarea energiei electrice și pentru agricultură.
Circa 1,1 miliarde de persoane trăiesc în comunități situate în zone montane și care se confruntă cu primul efect al pierderii ghețarilor, din cauza riscurilor crescute asociate cu dezastrele naturale și cu sursele de apă nesigure. Din cauza amplasamentelor izolate și a terenului accidentat, soluțiile ieftine sunt greu de găsit.
Creșterea temperaturilor ar putea înrăutăți secetele din zone care se bazează pe stratul de zăpadă ca sursă de apă dulce, sporind în același timp severitatea și frecvența unor pericole precum avalanșele, alunecările de teren, viiturile și inundațiile produse de revărsarea unui lac glacial (GLOF).
! Acest articol este proprietatea SafeNews.md și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limită maximă de 1000 de semne. În mod OBLIGATORIU cu indicarea în TITLU a sursei citate, iar în text cu LINK ACTIV către pagina acestui articol. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui ACORD prealabil întocmit cu redacția portalului.
