Vladimir Mikolaenko, 65 de ani, fostul primar al orașului ucrainean Herson, a petrecut peste 3 ani în captivitatea rusă. Răpit de serviciile secrete ruse în aprilie 2022, el a dispărut fără urmă până când Kievul i-a confirmat eliberarea pe 24 august, de Ziua Independenței Ucrainei, relatează Radio Svobova.
Când Rusia a lansat o invazie la scară largă a Ucrainei pe 24 februarie 2022, Mikolaenko avea 62 de ani. Politician experimentat, membru al consiliului local și fost primar al orașului Herson (2014–2020), a decis să se alăture apărării teritoriale.
Își amintește că i s-a înmânat o armă lângă Nadniprianske, la Podul Antonovski, cea mai importantă trecere peste râul Nipru, care lega Herson de malul estic al râului. La acea vreme, artileria rusă bombarda căile de acces către oraș.
Trupele ucrainene au ripostat, încercând să blocheze trecerea și, eventual, chiar să avarieze podul. În ciuda rezistenței ucrainene, coloanele blindate rusești au înaintat spre Herson, oraș din sudul țării, cu o viteză uimitoare.
„Au ajuns foarte repede. Se simțea că drumul era liber pentru ei; tot ce lipsea era un covor roșu”, spune fostul primar al Hersonului. El e convins că înaintarea rușilor a fost facilitată de „colaboratori”.
Pe parcursul mai multor zile, locuitorii din Herson și-au organizat propria formă de rezistență împotriva ocupanților ruși, proteste în masă fără arme.
La începutul lunii martie 2022, mii de oameni au ieșit în stradă pentru a se confrunta cu soldații ruși înarmați, scandând „Slavă Ucrainei!” și „Rușine!”.
Cel mai mare miting a avut loc pe 13 martie: „N-am mai văzut niciodată atâția oameni, nici măcar în perioada sovietică. Credeam că Herson nu se va preda, dar numărul oamenilor – 10.000, poate mai mult – pur și simplu m-a uimit”.
Mikolaenko a fost răpit de serviciile secrete ruse în aprilie 2022. A căzut în ceea ce el numește o „capcană”. Un bărbat care pretindea a fi oficial al apărării teritoriale a susținut că deține informații importante care trebuiau transmise autorităților ucrainene. Așa că Mikolaenko a aranjat o întâlnire cu el la o locație prestabilită.
„O mașină a oprit cu viteză mare”, povestește el. „Bărbați înarmați m-au aruncat în portbagaj și m-au dus la o secție de poliție, care fusese deja transformată într-o cameră de tortură.” După detenția inițială în Herson, Mikolaenko a fost transferat la Sevastopol, în Crimeea anexată de Rusia, apoi la Borisoglebsk, în regiunea Voronej din Rusia, unde a petrecut cinci luni.
În octombrie 2022, a fost trimis într-o colonie penală din Pakino, în regiunea Vladimir, la aproximativ 200 de kilometri est de Moscova, unde a rămas până la eliberare.
El a slăbit 25 de kilograme și încearcă să se recupereze după perioada petrecută în captivitate.
Fostul edil a descris condițiile dure din detenție: „Bătăi, interogatorii, umilințe – nonstop”, își amintește Vladimir Mikolaenko. Abuzuri fizice și psihologice constante.
Ne forțau să stăm cu mâna pe perete și ne loveau cu bastoane de cauciuc până se umfla. Ne băteau peste tălpi ca să nu putem merge și să ne târâm. Unul dintre ei m-a lovit în cap cu un ciocan de lemn și apoi mi-a trecut un pistol cu electroșocuri peste corp. A urlat de fericire.
Condițiile erau extrem de grele, cu mâncare insuficientă;: „Prânzul consta într-un castron de supă tulbure, o apă chioară. Odată am avut noroc, în castronul meu au ajuns 7 boabe de orz”. „Ești campion”, glumeau gardienii cu el.
„Felul doi” a constat în coji de cartofi fierți. „O bucată de pâine, asta m-a salvat de la foame“, explică fostul deținut.
În timpul rarelor lor plimbări prin curtea de beton, Mikolaenko și ceilalți deținuți culegeau urzici care răsăreau din crăpăturile asfaltului: „Le mâncam ca să luăm niște vitamine”.
Deși a fost inclus pe listele de schimb de prizonieri încă din primăvara lui 2022, Mikolaenko a fost eliberat abia pe 24 august 2025, de Ziua Independenței Ucrainei.
Unii au încercat să se spânzure, alții și-au tăiat venele sau gâtul. Am refuzat să plec, la un moment dat, îndemnându-i pe gardieni să-l elibereze pe colegul de celulă. Era bolnav, dar încă mai avea o șansă să-și revină.
Familia sa nu a părăsit niciodată Hersonul, dar pe tot parcursul captivității sale nu a avut niciun contact cu ei și nu știa dacă mai sunt în viață.
Abia de la fiica sa a aflat că mama lui, de 91 de ani, era încă în viață: „Mamă, te iubesc foarte mult! În viața de zi cu zi, le spunem prea puține cuvinte frumoase celor dragi. Numai când ești acolo [în captivitate] îți dai seama cât de dragi îți sunt”.
Deși Herson a fost recucerit în noiembrie 2022, orașul a avut mult de suferit în urma războiului. Casa mamei lui Mikolaenko a fost distrusă, iar propriul său apartament a fost avariat.
Fostul primar spune că vrea să ajute la reconstrucția orașului sau la eliberarea altor prizonieri ucraineni. „În fiecare zi mă simt inconfortabil că băieții sunt încă acolo, iar eu sunt liber”, a mai declarat el.
! Acest articol este proprietatea SafeNews.md și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limită maximă de 1000 de semne. În mod OBLIGATORIU cu indicarea în TITLU a sursei citate, iar în text cu LINK ACTIV către pagina acestui articol. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui ACORD prealabil întocmit cu redacția portalului.
