O cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului a decis joi, în unanimitate, că a avut loc o încălcare a articolului 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) din Convenţia europeană a Drepturilor Omului într-o cauză care se referea la o percheziţie la sediul unei asociaţii masonice din Italia, ordonată în cadrul unei unei anchete parlamentare privind Mafia. Curtea a hotărât că Italia trebuie să plătească asociaţiei reclamante 9.600 de euro cu titlu de prejudiciu moral şi 5.344 de euro cheltuieli de judecată.
Documente pe hârtie şi digitale, în special o listă cu nume şi date cu caracter personal a mai mult de 6 000 de membri ai asociaţiei, au fost confiscate în cursul percheziţiei, iar Curtea a constatat că nu au existat probe sau o suspiciune rezonabilă de implicare în care ar fi fost suficiente pentru a justifica o măsură atât de amplă. De asemenea, deficienţele ordonanţei de percheziţie nu au fost compensate de suficiente garanţii, de exemplu prin intermediul unui control independent şi imparţial. Curtea a concluzionat că o astfel de ingerinţă semnificativă în drepturile asociaţiei reclamante, care implică examinarea şi reţinerea de către autorităţi a unei game largi de documente, inclusiv informaţii confidenţiale, nu a fost „în conformitate cu legea” şi nici nu a fost „necesară într-o societate democratică”.
Reclamantul este o asociaţie masonică înregistrată în conformitate cu dreptul italian, Grande Oriente d’Italia. Aceasta a fost înfiinţată în 1805 şi grupează mai multe loji.
În 2013, a fost înfiinţată în Parlamentul italian Comisia parlamentară de anchetă privind fenomenul mafiilor şi al altor acte criminale, inclusiv cele străine (Commissione parlamentare d’inchiesta sul fenomeno delle mafie e sulle altre associazioni criminali anche straniere). Aceasta a fost mandatată, printre altele printre altele, să efectueze o anchetă asupra relaţiilor dintre mafie şi francmasonerie ca urmare a dezvăluirilor rezultate din diverse proceduri penale.
În mai multe rânduri în 2016, comisia parlamentară de anchetă i-a cerut doctorului Bisi, Marele Mare Maestru al asociaţiei masonice, să furnizeze o listă a membrilor lojilor sale. Acesta a refuzat în mod repetat, invocând confidenţialitatea. În plus, el a spus că mandatul nu menţiona nici anchetele în curs, nici infracţiunile specifice care ar fi fost comise de membri ai asociaţiei. Acesta a refuzat din nou să dezvăluie nume atunci când a fost citat în calitate de martor, în ianuarie 2017.
În cele din urmă, în martie 2017, comisia parlamentară a ordonat o percheziţie a sediului asociaţiei.
Percheziţia avea drept scop obţinerea unei liste a tuturor persoanelor care aparţineau sau care au făcut parte dintr-o lojă masonică din Calabria sau din Sicilia începând cu 1990, cu indicarea rangului şi rolului acestora, precum şi informaţii despre toate lojile din Calabria şi Sicilia care au fost dizolvate sau suspendate începând cu 1990, inclusiv numele tuturor membrilor lor şi dosarele lor personale, investigaţiile efectuate şi deciziile luate.
Asociaţia reclamantă a contestat fără succes percheziţia şi sechestrarea. Aceasta a susţinut în special că, în cazul în care o autoritate judiciară – şi nu o comisie parlamentară de anchetă – ar fi emis un mandat de percheziţie fără a preciza, printre altele, acuzaţiile împotriva persoanei anchetate sau obiectele care urmează să fie confiscate, mandatul ar fi ar fi fost considerat nul.
De asemenea, plângerea asociaţiei masonice s-a întemeiat pe articolele 11 (libertatea de întrunire şi de asociere) şi 13 (dreptul la un recurs efectiv). Cererea a fost depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 13 aprilie 2017.
Hotărârea CEDO de joi a fost pronunţată de o cameră de şapte judecători. Aceştia au constatat că operaţiunea de percheziţie şi sechestrare a avut un impact semnificativ asupra drepturilor asociaţiei reclamante în temeiul articolului 8 din Convenţie Drepturilor Omului. De asemenea, ordonanţa de percheziţie a fost formulată în termeni largi, acoperind o gamă foarte largă de informaţii şi acţiuni. Aceasta a avut ca rezultat faptul că autorităţile au putut să examineze şi să reţină un număr mare de documente pe hârtie şi digitale, inclusiv informaţii confidenţiale.
În pofida gravităţii acestei ingerinţe în drepturile asociaţiei reclamante, precum şi a problemei investigate, şi anume infiltrarea de către grupuri mafiote a lojilor masonice, comisia parlamentară nu a făcut nicio referire în ordinul său de percheziţie la anumite anchete, infracţiuni, persoane sau elemente de probă. Prin urmare, Curtea a considerat că percheziţia şi sechestrarea nu au fost suficient justificate. În special, nu au existat probe sau o suspiciune rezonabilă de implicare în chestiunea investigată.
De asemenea, aceste deficienţe nu au fost compensate de suficiente garanţii de contrabalansare împotriva abuzului sau arbitrariului. Potrivit dreptului italian, asociaţia reclamantă nu dispunea de niciun mijloc de contestare a legalităţii ordinului de percheziţie sau a executării acestuia în faţa unei autorităţi independente şi imparţiale. În sistemul italian actual, Parlamentul are competenţa exclusivă de a se pronunţa asupra validităţii deciziilor sale.
Curtea a concluzionat că percheziţia şi sechestrarea nu au fost „în conformitate cu legea” şi nici „necesare într-o societate democratică”.
Prezenta hotărâre a camerei nu este definitivă. În cursul perioadei de trei luni de la pronunţarea acesteia, oricare dintre părţi poate solicita trimiterea cauzei în faţa Marii Camere a Curţii. În cazul în care o astfel de cerere este formulată, un complet de cinci judecători analizează dacă cauza merită o examinare suplimentară. În acest caz, Marea Cameră examinează cauza şi pronunţă o hotărâre definitivă. În cazul în care cererea de recurs este respinsă, hotărârea camerei devine definitivă în ziua respectivă. Odată ce o hotărâre devine definitivă, aceasta este transmisă Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei pentru supravegherea executării sale.
! Acest articol este proprietatea SafeNews.md și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limită maximă de 1000 de semne. În mod OBLIGATORIU cu indicarea în TITLU a sursei citate, iar în text cu LINK ACTIV către pagina acestui articol. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui ACORD prealabil întocmit cu redacția portalului.
