Marina iraniană și-a extins capacitățile în ultimii ani, prin submarine și nave de război avansate desfășurate în locații strategice, puterea sa de luptă revenind în atenția publică după ce Teheranul a amenințat că va închide Strâmtoarea Ormuz, prin care tranzitează o mare parte din producția de petrol a lumii, arată Euronews și Ekathimerini.
Legislativul de la Teheran a adoptat duminică după-amiaza o rezoluție care cere închiderea strâmtorii prin care trec 20% din livrările mondiale de țiței și petrol. Prețurile la produsele petroliere au reacționat imediat luni la deschiderea prețurilor financiare, crescând pentru mai multe mărci de referință.
Deși Iranul este perceput adesea ca o putere continentală, Golful Persic și Golful Oman reprezintă atât prima, cât și ultima linie de apărare a sa.
Încă din 1979, odată cu Revoluția Islamică, Teheranul a lucrat la construirea unei structuri navale stratificate, împărțită între armata regulată și Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), combinând nave de război mari și ambarcațiuni de atac rapide, submarine convenționale și, mai recent, drone.
Chiar dacă marina iraniană nu este capabilă să concureze cu marile puteri navale ale lumii, ea a dezvoltat o forță specializată bazată pe războiul asimetric, pe tehnologii autohtone și pe desfășurări strategice pornind de la bazele navale pe care le are în regiune.
Marina iraniană are peste 100 de nave
Marina iraniană (IRIN) este ramura militară responsabilă oficial de operarea flotei navale regulate a țării, care include submarine și nave de război de mari dimensiuni. Forța numără peste 18.500 de militari și mai mult de 100 de nave. Operațiunile sale acoperă atât Golful Persic, cât și Marea Caspică, cu obiective precum protejarea apelor teritoriale ale Iranului, securizarea rutelor maritime vitale și descurajarea oricăror încălcări ale suveranității iraniene.
Potrivit raportului Global Firepower din 2024, marina Iranului ocupă locul 37 din cele 145 de forțe navale la nivel mondial. Deși această poziție nu o plasează în rândul superputerilor navale globale, ea reflectă totuși creșterea capacităților navale ale Iranului, în ciuda sancțiunilor internaționale și a constrângerilor tehnologice. Clasamentul indică faptul că Iranul menține o forță navală de dimensiuni medii, capabilă să-și afirme prezența în zona sa de influență regională.
Cea mai notabilă caracteristică a flotei este diversitatea considerabilă, care include:
- Distrugătoare moderne precum „Zulfiqar”, „Sahand” și „Zagros”, care au intrat în serviciul activ unul după altul și sunt proiectate pentru a lansa rachete de precizie și a desfășura misiuni de informații;
- Fregatele din clasele „Alphand” și „Moj” – unele de fabricație britanică, altele construite în Iran – joacă un rol esențial în operațiunile navale de nivel mediu;
- Nave amfibii de asalt și corvete, utilizate pentru transportul trupelor și atacuri rapide;
- Poate cel mai notabil element al flotei iraniene este forța sa de submarine, care cuprinde între 19 și 27 de unități. Printre acestea se numără trei submarine diesel-electrice din clasa „Tareq” (clasa „Kilo” în Rusia, țara din care Iranul le-a cumpărat în anii 1990), folosite în operațiuni strategice, precum plasarea de mine și lansarea de rachete de croazieră.
Iranul deține, de asemenea, un număr mare de mini-submarine din clasa „Ghadir”, extrem de manevrabile în apele de mică adâncime.
Flota Gardienilor Revoluției, însărcinată să poarte război asimetric
În 2023, un grup naval iranian a finalizat o misiune care a durat peste opt luni, în timpul căreia a parcurs 63.000 de kilometri și a ajuns până în Strâmtoarea Magellan, care desparte America de Sud de „Țara de foc”. A fost o premieră în istoria marinei iraniene. Flota a inclus distrugătorul „Dana” și nava de sprijin „Makran”, transmitând un mesaj clar că Iranul își dorește să-și extindă prezența în apele internaționale.
În august 2024, marina iraniană a primit 2.640 de sisteme de rachete și drone, inclusiv rachete de croazieră despre care Teheranul susține că nu pot fi detectate de radare. De asemenea, a efectuat cu succes teste de lansare a rachetelor de croazieră de pe un submarin de mici dimensiuni, un semn clar al evoluției capabilităților sale ofensive.
Pe lângă marina regulată, Iranul dispune de asemenea de Forțele Navale ale Gardienilor Revoluției Islamice (IRGCN). Acestea se bazează pe o altă formă de operațiuni, cunoscute sub numele de „război asimetric”. Ele includ utilizarea ambarcațiunilor rapide cu rachete, plasarea de mine și atacuri de tip lovitură-și-retragere.
Aceste forțe nu dispun de nave mari sau submarine, însă se remarcă prin viteză și manevrabilitate, ceea ce le face o amenințare constantă pentru orice prezență navală ostilă.
Chiar poate închide Iranul Strâmtoarea Ormuz?
O analiză publicată pe 10 iunie de televiziunea financiară CNBC, în urma consultării cu o serie de specialiști din sectorul energetic, concluziona că o astfel de mutare este puțin probabilă.
Majoritatea analiștilor considerau că Teheranul se va abține de la o asemenea mutare întrucât ea ar afecta puternic China. A doua cea mai mare economie a lumii nu este doar cel mai mare cumpărător de petrol iranian, ci și principalul partener comercial al Teheranului.
„China nu vrea ca fluxul de petrol din Golful Persic să fie întrerupt în niciun fel și nici nu vrea ca prețul petrolului să crească. Așa că va folosi toată puterea sa economică pentru a face presiuni asupra Iranului”, a declarat pentru CNBC Ellen Wald, cofondatoare a firmei de consultanță în energie Washington Ivy Advisors.
Analiștii și-au exprimat însă punctul de vedere înainte ca președintele american Donald Trump să ordone bombardamente americane asupra instalațiilor nucleare iraniene. Secretarul de stat american Marco Rubio a cerut Chinei duminică să încurajeze Iranul să nu închidă strâmtoarea Ormuz, după ce aviația americană a lovit principalele instalații nucleare ale Iranului.
Șeful diplomației americane avertizat că Teheranul ar face „încă o greșeală teribilă”, dacă va închide Strâmtoarea Ormuz.
Amena Bakr, șefa departamentului de analiză pentru Orientul Mijlociu și OPEC+ la compania de analiză Kpler, afirmase pentru CNBC mai devreme în cursul lunii că „[închiderea strâmtorii] este un scenariu extrem, deși ne aflăm într-o situație extremă”. „De aceea nu exclud complet această opțiune. Trebuie să o luăm în calcul”, îndemna ea. /
Însă o incertitudine majoră este legată de capacitatea propriu-zisă a forțelor armate iraniene de a impune o blocadă asupra unei căi navigabile care, și în cel mai îngust punct al său, are o lățime de peste 30 de kilometri. În pofida amenințărilor formulate de-a lungul anilor, Iranul nu a recurs niciodată la o asemenea mutare.
Cel mai plauzibil scenariu: Iranul ar putea încerca să mineze Strâmtoarea Ormuz
Analiștii în securitate consideră că Iranul ar putea să încerce blocarea strâmtorii prin plasarea de mine, în loc să încerce să impună o blocadă propriu-zisă cu navele sale de suprafață și submarine.
„Multe dintre opțiunile Iranului sunt echivalentul strategic al unui atentat sinucigaș cu bombă”, a declarat Karim Sadjadpour, expert în politici privind Iranul la Carnegie Endowment for International Peace, după atacul SUA asupra instalațiilor nucleare iraniene. „Pot provoca pagube enorme altora dacă minează Strâmtoarea Hormuz, distrug facilitățile petroliere din regiune și lansează o ploaie de rachete asupra Israelului, dar este posibil să nu supraviețuiască represaliilor”, afirmă acesta.
Iranul poate face să fie extrem de costisitor și periculos pentru Marina americană să desfășoare ceea ce, cel mai probabil, ar fi o operațiune de deminare care ar dura săptămâni întregi în Strâmtoarea Hormuz, potrivit unui fost ofițer al marinei SUA care a fost staționat pe un dragor de mine în Golful Persic. El și alți ofițeri ai Marinei au declarat că neutralizarea minelor din strâmtoare ar putea expune marinarii americani unui pericol direct.
Se crede că Iranul deține o varietate de tipuri de mine navale. Acestea includ mici mine magnetice, care conțin doar câteva kilograme de explozibil și care sunt plasate direct pe coca unei nave de către înotători, explodând de obicei după o perioadă de timp prestabilită. Iranul are, de asemenea, mine mai mari, ancorate, care plutesc imediat sub suprafața apei și care eliberează o forță explozivă de peste 45 de kilograme atunci când intră în contact cu o navă nepregătită.
Minele mai avansate stau pe fundul mării. Acestea folosesc o combinație de senzori – precum cei magnetici, acustici, de presiune sau seismici – pentru a detecta prezența unei nave în apropiere și explodează cu sute de kilograme de forță explozivă.
SUA au câteva nave de deminare în zona Golfului Persic
Marina americană are patru nave de dragare a minelor în Golful Persic, fiecare cu aproximativ 100 de marinari la bord, staționați în Bahrain și special instruiți pentru a face față pericolelor subacvatice.
Dacă Iranul ar plasa mine în Strâmtoarea Hormuz sau în alte zone ale Golfului Persic, un mic contingent al Marinei din Bahrain, numit „Task Force 56”, ar interveni.
De obicei condusă de un ofițer superior specializat în neutralizarea dispozitivelor explozive, această unitate ar utiliza tehnologii precum vehicule subacvatice autonome, care pot scana fundul mării cu ajutorul sonarelor mult mai rapid decât în perioada în care minele iraniene au reprezentat ultima dată o amenințare în strâmtoare.
Și, deși Marina americană experimentează cu roboți subacvatici pentru distrugerea minelor, unitatea va trebui totuși să utilizeze echipe mici de scafandri specializați în dezamorsarea explozibililor pentru sarcina anevoioasă și periculoasă de a se apropia de fiecare mină sub apă și de a plasa cu grijă încărcături pentru a o distruge.
O invitație la represalii puternice din partea SUA
Într-o analiză proprie, Forbes nota duminică că o astfel de acțiune ar atrage aproape imediat un răspuns naval și aerian din partea Statelor Unite. Este puțin probabil ca președintele Donald Trump să stea deoparte și să permită închiderea strâmtorii. În plus, Iranul și-ar expune propriul litoral și toate porturile unui atac masiv din partea arsenalului aerian și naval superior al americanilor. În apropiere, în Bahrain, se află Flota a Cincea a Marinei SUA.
Mai mult, o astfel de manevră s-ar putea să nu aibă nici măcar șansa de a începe, întrucât cel puțin patru dintre grupările de forțe combinate ale Flotei americane patrulează în mod regulat în Golful Persic și în strâmtoare, iar supravegherea lor ar elimina elementul surpriză.
Totuși, nu pot fi excluse confruntări minore și acțiuni de hărțuire în Strâmtoare din partea Corpului Gardienilor Revoluției Islamice din Iran, dar nu numai – Teheranul ar putea lansa atacuri asupra transporturilor de energie care, de exemplu, nu sunt destinate principalului său client, China.
Există, de asemenea, posibilitatea unor acte de piraterie aleatorii asupra transporturilor de energie în strâmtoare, un precedent care există deja. Cu toate acestea, o blocadă totală ar fi dificil de inițiat și și mai greu de menținut pe termen lung.
„Per ansamblu, Iranul amenință de ani de zile că va închide Strâmtoarea Hormuz, dar nu a încercat niciodată cu adevărat să o facă. Deși regiunea se află acum într-un teritoriu necunoscut și există mereu o ‘prima dată’, acest fapt este destul de relevant”, conchide Forbes.
! Acest articol este proprietatea SafeNews.md și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limită maximă de 1000 de semne. În mod OBLIGATORIU cu indicarea în TITLU a sursei citate, iar în text cu LINK ACTIV către pagina acestui articol. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui ACORD prealabil întocmit cu redacția portalului.
