Jurnalistul și istoricul american Garrett M. Graff scrie într-un articol pentru publicația Politico despre cele mai tensionate locuri din lume, în care logica războiului este cel mai probabil să se instaleze în continuare. Potrivit acestuia, experții care anticipează posibile conflicte în următorii cinci ani au pe listele lor țările baltice, formate din Estonia, Letonia și Lituania, care s-au separat de Uniunea Sovietică după căderea Zidului Berlinului, și pe care Vladimir Putin vrea să le recucerească.
Dar nu este singurul război, susține Graff. Anul acesta au izbucnit deja două dintre cele mai urmărite potențiale conflicte din lume: în mai, rachete au zburat peste granița dintre India și Pakistan, iar în iunie, Israelul a intrat în război cu Iranul din cauza programului său nuclear. În timp ce conflictul dintre India și Pakistan s-a încheiat rapid, rezultatele strategice de succes ale Israelului în Iran rămân o întrebare deschisă.
Vara aceasta se împlinesc 80 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și, deși un conflict de o asemenea amploare poate părea îndepărtat, realitatea este că lumea se află mai aproape de un război regional sau chiar global, scrie Graff. El precizează că apariția unor noi tehnologii disruptive și a unor avantaje asimetrice, precum armele autonome și dronele, va face ca anii următori să fie mai instabili în moduri care nu au fost luate în considerare.
Analiza celor mai recente rapoarte ale serviciilor secrete americane, precum și interviuri cu experți în geopolitică arată clar că, pe lângă Orientul Mijlociu, există cinci conflicte de mare amploare care ar putea izbucni în următorii cinci ani.
India-Pakistan
Timp de patru zile la începutul lunii mai, părea că lumea ar putea să se confrunte cu unul dintre cele mai temute scenarii nucleare – un conflict grav între India și Pakistan, două țări cu arsenale nucleare care nu sunt, spune Graff, controlate și securizate atât de riguros pe cât și-ar dori experții.
Tensiunile au escaladat în urma unui atac terorist de la sfârșitul lunii aprilie în regiunea disputată administrată de India, Jammu și Kashmir, care a dus la câteva zile de schimburi de rachete non-nucleare care au vizat baze militare de ambele părți ale frontierei. Acesta a fost cel mai grav conflict dintre cele două țări din ultimele decenii.
India și Pakistanul sunt probabil mai aproape de un schimb de arme nucleare decât orice alte două țări de pe planetă, susține Graff.
Potrivit Bulletin of Atomic Scientists, Pakistanul ar deține aproximativ 170 de arme nucleare, în timp ce India ar avea aproximativ 180 de arme. În acest context, orice schimb nuclear în Asia de Sud ar avea, evident, consecințe globale enorme asupra mediului și economiei, chiar și dincolo de pierderile imediate de vieți omenești.
Tensiunile din mai au arătat faptul că, odată ce conflictul începe, nu există multe opțiuni de escaladare pentru niciuna dintre părți înainte de a intra în zone cu adevărat periculoase.
„Odată ce începi să distrugi bazele militare ale celeilalte părți, începi să le degradezi rețelele de comandă și control, iar capacitatea lor de a calibra un răspuns va scădea”, spune Christopher Clary, fost director al Pentagonului pentru țările din Asia de Sud.
Liderii serviciilor de informații sunt îngrijorați în mod special de India și Pakistan, deoarece conflictul reprezintă un „fitil scurt” greu de gestionat.
„Se poate observa potențialul ca un conflict să treacă de la zero la 60, în ciuda faptului că niciuna dintre părți nu dorește să intre în război, deoarece politica internă a ambelor țări le împinge să escaladeze conflictul”, spune Avril Haines, fost director al serviciilor naționale de informații în timpul administrației lui Joe Biden.
Un război la scară largă între India și Pakistan ar fi dăunător pentru ambele țări.
„Cel mai important factor care contribuie la pacea dintre India și Pakistan este faptul că ambele țări au alte priorități urgente – pentru India sunt importante competiția strategică foarte serioasă cu China și programul de dezvoltare care să o propulseze la statutul de țară cu venituri medii”, spune Clary.
În ceea ce privește Pakistanul, el observă că acesta se confruntă cu insurgențe în regiunea Balochistan, precum și în zonele pashtune de-a lungul frontierei cu Afganistanul. „Acestea sunt de o natură foarte gravă și ar trebui să ocupe o atenție enormă”, mai spune Clary.
China-Taiwan – Cea mai temută invazie
Unul dintre cele mai tensionate locuri din lume este Strâmtoarea Taiwan, unde Xi Jinping, președintele Chinei, are în vedere cucerirea Taiwanului, susține Graff.
Lăsând la o parte faptul că insula nu a fost niciodată controlată de același guvern, Xi recunoaște ceea ce Putin a observat în cazul Ucrainei: populația insulei se îndepărtează de el și de orice interes de unire cu China.
Graff explică faptul că Taiwanul este considerat un test decisiv pentru cine va conduce ordinea globală a secolului XXI: Statele Unite sau China. Deși nu există tratate de apărare oficiale, SUA au afirmat de mult timp că vor sprijini Taiwanul, dar mulți se îndoiesc că Trump este la fel de dedicat acestei promisiuni ca administrațiile anterioare.
Xi Jinping a stabilit termenul limită de 2027 pentru ca forțele sale armate să fie pregătite pentru o invazie a Taiwanului. Între timp, țara se află într-un proces de consolidare masivă a potențialelor forțe amfibii și pare să organizeze exerciții militare mai regulate.
„Ei exersează [scenarii privind Taiwanul] tot timpul, deoarece acesta este cel mai important lucru pe care ar putea fi chemată să îl facă armata lor”, remarcă și Jon Finer, fost consilier adjunct pentru securitate națională în administrația Biden.
Potrivit lui Graff, nu este clar dacă Xi are multă încredere în armata sa, care nu numai că este afectată de corupție, dar și lipsită de experiență. În același timp, au avut loc multiple epurări și există numeroase semne că Xi nu deține controlul total asupra instituțiilor puternice din punct de vedere politic ale armatei și marinei.
Rusia și țările baltice – un test pentru NATO
Cele trei țări baltice sunt mici ca suprafață și populație, ceea ce le face o țintă tentantă pentru Rusia, care încearcă să-și reafirme puterea, notează Graff.
Obiectivul lui Putin în cazul unei invazii în țările baltice ar fi dublu: pe de o parte, să recâștige teritoriile care, în opinia sa, ar trebui să facă parte din Rusia din punct de vedere istoric, iar pe de altă parte, să testeze NATO și Europa, vizând unele dintre cele mai mici și mai izolate state membre.
Gabrielius Landsbergis, care până în decembrie anul trecut a fost ministrul de externe al Lituaniei, a explicat că Rusia ar putea încerca să-și testeze vecinii prin organizarea unor atacuri mici, dar misterioase, cum ar fi un dispozitiv de incendiere într-un avion sau o tentativă de incendiere într-un centru comercial.
„Așa arată războiul, nu cu sute sau mii de soldați ruși care invadează, ci ceva mult mai banal. În aceste scenarii hibride, Putin ar încerca să nu declanșeze articolul patru sau cinci cât mai mult timp posibil, până când, practic, și-ar atinge obiectivele”, spune el.
Un atac asupra oricăreia dintre cele trei țări baltice, toate membre NATO din 2014, odată cu extinderea alianței, ar pune imediat la încercare angajamentul SUA față de alianța istorică.
„Ar fi un test al Rusiei pentru angajamentele asumate în temeiul articolului 5 față de acești aliați NATO”, afirmă Evelyn Farkas, director executiv al Institutului McCain și fost oficial al Pentagonului.
Putin și-a exprimat clar de ani de zile dorința de a reconstitui Uniunea Sovietică și imperiul rus prin recuperarea unor țări precum Georgia, Moldova, Ucraina și statele baltice. Mai mult, el dorește cu ardoare să răstoarne ordinea occidentală, care, în viziunea sa, este responsabilă de declinul Rusiei.
Nimic nu ar destrăma ordinea occidentală mai repede decât demonstrarea faptului că alianțele sale de securitate sunt o promisiune goală, permițând ca una sau toate statele baltice să fie reocupate de Rusia.
Orice atac rus asupra țărilor baltice depinde de cum se desfășoară războiul din Ucraina, care continuă să consume puterea militară rusă mai repede decât și-ar fi imaginat cineva. Ucraina a estimat recent că Rusia a suferit un milion de victime – morți, răniți și dispăruți – în războiul care durează de trei ani.
În cadrul unei audieri în Congres în aprilie, șeful Comandamentului European al SUA, generalul Christopher Cavoli, a declarat că SUA estimează că Rusia a pierdut aproximativ 3.000 de tancuri, 9.000 de vehicule blindate, 13.000 de sisteme de artilerie și peste 400 de sisteme de apărare aeriană doar în ultimul an.
India-China – Cea mai tensionată frontieră
La fel ca disputa frontalieră cu Pakistanul, tensiunile de lungă durată dintre India și China au origini care datează din perioada colonială britanică – Marea Britanie și Tibetul au stabilit în 1914 o frontieră cu India pe care China nu a acceptat-o niciodată.
În 1962, trupele chineze au încercat să ocupe ceea ce era considerat teritoriu indian, ceea ce a dus la un conflict de o lună care s-a soldat cu câteva mii de morți. La final, China a redesenat granița și a numit-o „Linia de control efectiv”. Luptele ulterioare din 1967 au provocat moartea a sute de soldați de ambele părți, iar un alt conflict a fost evitat la limită în anii 1980, când China a interpretat greșit un exercițiu militar indian ca fiind un posibil atac. De atunci, armatele celor două țări au devenit unele dintre cele mai mari și mai avansate din lume.
Regiunea este propice pentru neînțelegeri și escaladări, iar astăzi, tensiunea este încă atât de profundă și explozivă încât atât trupelor chineze, cât și celor indiene li se interzice să poarte arme de-a lungul frontierei, notează Graff.
Un alt factor care ar putea spori probabilitatea unui război este faptul că cele două țări nu dispun de niciun fel de mecanisme de protecție, tratate și canale de comunicare obișnuite care ar putea contribui la dezamorsarea unei crize, așa cum „linia directă” Moscova-Washington a împiedicat erorile de calcul în timpul Războiului Rece.
Beijingul a evitat în mod sistematic și expres stabilirea unor astfel de canale cu SUA, India și alte țări, considerând aceste mecanisme de protecție ca fiind o încercare de a limita în mod nedrept ascensiunea Chinei.
Oricât de mare ar fi tensiunea pe teren, pare improbabil ca liderii Indiei sau ai Chinei să dorească un război pentru un teritoriu atât de îndepărtat și probabil că ar exista o presiune internațională rapidă pentru dezamorsarea conflictului. Mai mult, ambele țări se confruntă cu o presiune economică enormă pe plan intern.
„E greu de imaginat că o luptă majoră cu cealaltă țară din Asia cu peste un miliard de locuitori este compatibilă cu menținerea economiei pe linia de plutire”, spune Clary. Iar mișcările recente par să arate că China încearcă de fapt să consolideze relațiile cu India.
Peninsula Coreeană – Războiul fără sfârșit
La aproape trei generații de la începutul său, războiul din Coreea nu s-a încheiat oficial niciodată, iar atât economia occidentală foarte dezvoltată a Coreei de Sud, cât și cea a Coreei de Nord, aflată abia la stadiul agricol, resimt acest lucru. Zona demilitarizată de 250 km lungime dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud există de atât de mult timp – aproximativ șase decenii – încât a devenit una dintre cele mai sălbatice păduri din lume, populată de mii de specii de animale sălbatice.
Nu există niciun regim în lume despre care SUA și Occidentul să știe mai puține lucruri despre evenimentele, dinamica puterii sau planurile sale decât așa-numitul Regat Eremit al Coreei de Nord, scrie Graff. Este o țintă extrem de dificilă pentru serviciile de informații și una care surprinde în mod constant Occidentul. SUA mai au încă 30.000 de soldați pe peninsulă pentru a ajuta la securizarea Coreei de Sud, toți fiind în vizorul oricărui război major.
Coreea de Nord este o țară care se prăbușește încet, măcinată de foamete și paralizată din interior de brutalitatea guvernului, iar conducerea lui Kim Jong Un nu a făcut nimic pentru a-i schimba viitorul. Asul său din mânecă sunt armele nucleare, care l-au protejat de soarta dictatorilor precum Saddam Hussein și Muammar Qaddafi. Dacă Kim simte o oportunitate sau o amenințare existențială la adresa domniei sale din partea Occidentului, orice este posibil.
Deși Coreea de Nord a dezvoltat arme nucleare și elemente ale unui sistem de lansare, nu este foarte clar cât de încrezătoare e în capacitatea sa de a lansa cu succes o bombă nucleară. Conform evaluărilor recente, peninsula coreeană este la fel de stabilă ca în ultimii ani, iar cu Trump la Casa Albă, care l-a găzduit de două ori la summituri, Kim se poate simți la fel de în siguranță ca în trecut.
„Nu cred că Kim Jong Un are nevoie de asta în acest moment. Nu cred că are nevoie de un conflict”, spune Farkas, fostul oficial al Pentagonului.
! Acest articol este proprietatea SafeNews.md și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limită maximă de 1000 de semne. În mod OBLIGATORIU cu indicarea în TITLU a sursei citate, iar în text cu LINK ACTIV către pagina acestui articol. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui ACORD prealabil întocmit cu redacția portalului.
