„Bun-venit în iad. Bun-venit în cimitirul celor vii. Singura cale de scăpare este moartea.” Acesta este mesajul cu care directorul mega-închisorii din El Salvador, unde au fost deportați sute de imigranți din SUA, îi întâmpină pe noii deținuți. Venezuelenii care au fost între timp eliberați au povestit cum au fost bătuți, torturați și chiar abuzați sexual de paznicii închisorii unde au fost trimiși cu toate că unii dintre ei au intrat legal pe teritoriul Statelor Unite și nici măcar nu au avut șansa de a se apăra în justiție.
Arturo Suarez a spus că a fost bătut de paznici imediat ce a ajuns în mult temuta închisoare Cecot („Centrul de detenție pentru terorism”) din El Salvador, unde de obicei sunt închiși cei mai violenți și periculoși membri ai bandelor criminale din America Latină.
Închisoarea are o capacitate de 40.000 de deținuți și s-a deschis în 2023, devenind un simbol al strategiei nemiloase a președintelui Nayib Bukele, care s-a auto-intitulat „cel mai cool dictator din lume”, de a combate valul de crime și alte infracțiuni cu care găștile violente au terorizat țara.
Arturo și alți 251 de venezueleni care au ajuns în Cecot în luna martie, după ce El Salvador și SUA au ajuns la un acord privind deportarea în masă a imigranților, au fost eliberați de curând.
Opt dintre ei au povestit pentru BBC coșmarul prin care au trecut în închisoarea din El Salvador, unde au fost bătuți de multe ori de paznici cu bastoanele în timp ce erau încătușați. Unul dintre deținuți a spus că a fost abuzat sexual de paznicii închisorii.
Bărbații au spus că dormeau pe paturi de metal fără saltele sau așternuturi și că trebuiau să mănânce cu mâinile goale. Nu aveau acces la avocați și nu puteau vorbi cu nimeni din afara închisorii. Deținuții nu știau nici măcar cât e ora întrucât nu aveau acces la niciun fel de ceas și rareori vedeau lumina zilei.
Toți cei opt deținuți trăiau în SUA când au fost arestați. Unii dintre ei au intrat legal în țară, alții au trecut granița ilegal.
Toți au fost acuzați că fac parte din bande criminale violente și au fost deportați în El Salvador. Niciunul dintre ei nu a recunoscut că ar fi fost implicat în activități criminale sau că ar fi membri ai unor găști de infractori, însă nu li s-a dat șansa să se apere în justiție împotriva acuzațiilor.
Cei mai mulți dintre ei cred că poliția i-a arestat din cauza tatuajelor lor, despre care autoritățile americane au spus că demonstrează că aceștia au legături cu Tren de Aragua, un puternic grup de crimă organizată ce își ore originile în Venezuela.
Când au fost înghesuiți într-un avion legați la mâini și la picioare, bărbații cu vârste cuprinse între 23 și 39 de ani au crezut că vor fi trimiși înapoi în Venezuela, dar au realizat în scurt timp după aterizare că au ajuns în El Salvador. Paznici mascați i-au scos din avion, i-au forțat să îngenuncheze și i-au ras la zero.
Marvin Yamarte, care a lucrat într-o fabrică de tortilla din Texas înainte să fie deportat, a povestit cum a fost bătut în timp ce era dezbrăcat. Paznicii l-au bătut cu pumnii și bastoanele și nu l-au lăsat să se îmbrace.
Când au fost duși în celule, un paznic le-a spus că „aici nu există avocați, apeluri telefonice, judecători, nu există nimic. Singurele lucruri pe care le aveți sunt ceea ce purtați și ce aveți în celulă”.
Venezuelenii au spus că erau ținuți în grupuri de câte 10-19 persoane într-o celulă și erau despărțiți de prizonierii salvadorieni. Uneori, un grup de deținuți din El Salvador venea să le aducă mâncarea sau să curețe gunoiul – pentru că purtau uniforme galbene, în loc de cele albe primite de venezueleni, aceștia i-au poreclit „minionii”, precum personajele din seria de animații „Despicable Me”.
Prizonierii nu puteau să doarmă pentru că paznicii băteau mereu în uși și în pereți. „Fiecare clipă era tortură”, a povestit Andry Hernandez, care a descris închisoarea Cecot drept „un loc imens, un întreg oraș”. Luminile în celule rămâneau mereu aprinse, zi și noapte.
Toaleta era în văzul tuturor și „mirosul era oribil… puțea așa de tare în celule”, a spus Wilken Flores. „Nu exista aerisire, nu era niciun curent de aer. Căldura era sufocantă.”
Deținuții nu aveau voie să iasă afară. „Am simțit soarele pe corpul nostru doar de două ori, atunci când a venit Crucea Roșie”, a povestit Arturo, referindu-se la vizitele efectuate de grupul umanitar internațional pentru verificarea condițiilor din închisori.
În cele patru luni petrecute în Cecot, Arturo a spus că a avut acces la pastă de dinți de trei ori – atunci când au venit în vizită cei de la Crucea Roșie sau politicieni din SUA.
Deținuții trebuiau să ceară voie ca să fie lăsați să își ia apă de băut sau să meargă la toaletă, altfel paznicii îi băteau. La masă, prizonierilor li se servea orez, fasole, paste sau tortilla, uneori cu smântână sau fursecuri, însă nu aveau niciodată acces la tacâmuri.
Paznicii le cereau deținuților să nu scoată niciun zgomot, altfel erau forțați să stea în „poziția de percheziționare”, aplecați în față cu capul plecat și privirea și în podea.
„Ne lăsau așa timp de două, trei, patru ore”, a spus Ringo Rincon.
Cele mai îngrozitoare lucruri se întâmplau în „Insulă”, cele „trei celule întunecate unde te duceau ca să te tortureze”, a dezvăluit Joen Suarez. Celulele au o singură gaură mică în tavan pe unde pătrunde foarte puțin lumina.
Aici, paznici mascați îi bat pe deținuți, uneori cu bastoanele. Arturo, cântăreț de profesie din Caracas, a povestit că a fost dus în „Insulă” de cel puțin 10 ori drept pedeapsă pentru melodiile pe care le cânta.
La o lună după ce au ajuns în Cecot și după ce unii dintre ei au fost stropiți cu gaze lacrimogene, deținuții s-au revoltat.
Unii dintre prizonieri și-au tăiat pielea și au folosit propriul lor sânge ca să scrie pe o bucată de pânză: „Suntem imigranți, nu teroriști. Ajutor. Vrem un avocat”, a povestit Joen. Apoi, au făcut greva foamei timp de trei sau patru zile pentru a cere condiții mai bune, însă nimic nu s-a schimbat.
Arturo a fost arestat în Carolina de Nord în timp ce filma un videoclip muzical, iar în cazul lui Andry, care lucra ca make-up artist și solicitase azil politic în SUA, autoritățile au spus că tatuajele lui erau un semn că face parte din grupul de crimă organizată Tren de Aragua.
Cu toate că acum au fost eliberați și s-au întors acasă în urma schimbului de prizonieri dintre SUA și Venezuela din luna iulie, foștii deținuți din Cecot nu pot uita momentele groaznice prin care au trecut.
De fiecare dată când aude sunetul cheilor, Andry a spus că gândurile lui sunt: „Au venit după mine? O să deschidă celula mea? O să mă pedepsească?”
„Fizic, suntem liberi, dar mental suntem încă în Cecot. Mintea noastră este încă în interiorul acelor celule.”
! Acest articol este proprietatea SafeNews.md și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limită maximă de 1000 de semne. În mod OBLIGATORIU cu indicarea în TITLU a sursei citate, iar în text cu LINK ACTIV către pagina acestui articol. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui ACORD prealabil întocmit cu redacția portalului.
