De-a lungul istoriei, peștii au fost considerați o sursă abundentă de hrană, vânați și consumați de miliarde de oameni fără prea multă reflecție asupra suferinței lor. Dar un nou studiu publicat pe 19 iunie 2025 în prestigioasa revistă Nature zdruncină din temelii această nepăsare colectivă, oferind primele estimări cuantificabile ale durerii experimentate de pești în timpul procesului de sacrificare.
Conform cercetării conduse de biologul Cynthia Schuck-Paim și echipa sa de la Welfare Footprint Institute, un singur pește poate suferi până la 22 de minute de durere intensă atunci când este scos din apă și lăsat să moară prin asfixiere – o practică frecventă și economică în industria pescuitului, atât comercial, cât și sportiv, scrie playtech.ro.
Peștii, spre deosebire de mamifere, nu au fost niciodată considerați ființe capabile de sentimente complexe sau suferință profundă. Dar știința modernă infirmă acest mit. Noile metode de analiză neurologică și comportamentală dezvăluie un adevăr incomod: peștii simt, reacționează și suferă, iar experiența morții prin sufocare nu este deloc „tăcută” sau lipsită de durere, așa cum s-a crezut mult timp.
Studiul a folosit o metodologie inovatoare numită Welfare Footprint Framework (WFF) – un sistem care măsoară intensitatea și durata stărilor negative precum stresul și durerea, oferind o perspectivă riguroasă și comparabilă asupra suferinței animalelor. Conform acestor date, fiecare kilogram de pește poate reprezenta, în medie, 24 de minute de durere moderată până la extremă, în unele cazuri depășind o oră de suferință pentru fiecare kilogram recoltat.
Dincolo de tăvița de supermarket: Ce ne spune știința despre agonia peștilor?
Pentru majoritatea consumatorilor, peștele este o proteină slabă, sănătoasă, la îndemână. Îl găsim frumos ambalat, curățat și porționat, fără urme ale calvarului suferit. Dar în spatele acestei aparente simplități se află o realitate tulburătoare. În fiecare an, se estimează că un trilion de pești sunt scoși din mediul lor natural, majoritatea prin metode crude care provoacă suferință extinsă și inutilă.
Un exemplu relevant este păstrăvul curcubeu (Oncorhynchus mykiss), o specie originară din apele reci ale Oceanului Pacific, dar acum răspândită în ferme piscicole de pe toate continentele (cu excepția Antarcticii). În aceste unități, peștii sunt în general omorâți fie prin expunere la aer, fie prin scufundare în apă cu gheață – metode considerate eficiente și ieftine, dar profund traumatizante pentru animale.
Cercetătorii au analizat comportamentul peștilor în aceste condiții. Doar cinci secunde de expunere la aer declanșează în creierul lor o reacție neurochimică asociată cu emoții negative intense, echivalente cu panică sau durere la oameni. Se observă mișcări frenetice, zvârcoliri violente și tentative disperate de a „respira”, toate indicii clare ale unei reacții aversive severe.
În lipsa apei, branhile – organe delicate care fac schimbul de oxigen – încep să se lipească între ele, blocând respirația. Dioxidul de carbon se acumulează rapid în sânge și lichidul cefalorahidian, declanșând un proces fiziologic dureros, care durează până când animalul își pierde cunoștința. Acest interval variază între 2 și 25 de minute, în funcție de mărimea peștelui și condițiile în care este sacrificat.
Este un proces lent, tăcut și plin de suferință – unul pe care puțini dintre noi l-ar accepta pentru orice alt animal domestic sau de fermă. Și totuși, în absența unui „sunet” al durerii, peștii continuă să fie tratați ca produse, nu ca ființe vii.
Soluții umane pentru o industrie inumană: Cum putem reduce suferința?
Vestea bună este că există alternative. Printre ele, electrostunning-ul – sau asomarea electrică – este o metodă tot mai populară care poate scurta sau elimina complet suferința peștilor, dacă este aplicată corect. Potrivit studiului, investiția într-o astfel de tehnologie ar putea reduce cu până la 20 de ore de durere moderată până la extremă pentru fiecare dolar cheltuit în infrastructură.
Dar există și aici provocări. Eficiența electrostunning-ului variază mult în funcție de specie, dimensiune, condițiile de stres anterior sacrificării și calibrarea echipamentului. În multe cazuri, metodele actuale nu reușesc să asomeze complet peștele, ceea ce înseamnă că animalul poate fi conștient în timpul procesului de sacrificare, ceea ce anulează scopul metodei.
WFF devine astfel un instrument esențial pentru analiza detaliată a întregului lanț de producție, identificând punctele critice în care pot fi aduse îmbunătățiri semnificative pentru bunăstarea animalelor. De la capturare și manipulare, până la transport și sacrificare, fiecare etapă contribuie la suferința totală resimțită de pești. Optimizarea acestora nu este doar un imperativ etic, ci și o dovadă de profesionalism și responsabilitate în industria alimentară.
În plus, presiunea socială și atenția crescândă asupra eticii în consum deschid noi oportunități. Organizațiile pentru drepturile animalelor, campaniile de etichetare (cum ar fi „fish-friendly” sau „humanely harvested”), inițiativele legislative și cercetarea științifică se aliniază pentru a transforma modul în care privim și tratăm ființele acvatice.
Concluzie: Privind dincolo de farfurie – Peștii simt, iar suferința lor contează
Pentru o lungă perioadă de timp, suferința peștilor a fost ignorată, minimizată sau pur și simplu necunoscută. Dar cercetarea contemporană ne forțează să reevaluăm relația noastră cu aceste ființe – nu doar ca resurse, ci ca ființe capabile de experiențe complexe, inclusiv durere intensă și frică.
22 de minute de agonie în liniște nu sunt mai puțin importante doar pentru că nu sunt însoțite de țipete. Dacă ne pasă de bunăstarea animalelor, atunci trebuie să începem să ne pese și de pești.
Cu instrumente precum Welfare Footprint Framework, știința oferă azi un limbaj clar pentru ceea ce odinioară părea imposibil de măsurat: experiența subiectivă a durerii la un animal care nu plânge, nu strigă, dar suferă. Iar odată ce știm acest lucru, ignorarea devine alegere, nu necunoaștere.
Putem – și trebuie – să alegem mai bine.
! Acest articol este proprietatea SafeNews.md și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limită maximă de 1000 de semne. În mod OBLIGATORIU cu indicarea în TITLU a sursei citate, iar în text cu LINK ACTIV către pagina acestui articol. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui ACORD prealabil întocmit cu redacția portalului.
