Washingtonul nu are foarte multe opțiuni în legătură cu războiul dintre Israel și Iran. Administrația Trump ar putea să preseze pentru diplomație, deocamdată incertă, sau ar putea implica direct SUA în conflict, pentru a distruge principala țintă vizată de Israel. O variantă de compromis este posibilă, dar asta ar însemna că principalul obiectiv al Israelului în acest război nu va fi niciodată finalizat, scriu New York Times și BBC.
Președintele Donald Trump analizează o posibilă decizie critică cu privire la războiul dintre Israel și Iran: dacă să se implice mai direct, ajutând Israelul să distrugă instalația de îmbogățire nucleară de la Fordo, adânc îngropată, la care doar cea mai mare bombă „anti-buncăr” americană, lansată de bombardierele americane B-2, poate ajunge, scrie New York Times.
ADVERTISEMENT
Dacă decide să ajute în acest fel Israelul, Statele Unite vor deveni un participant direct la un nou conflict în Orientul Mijlociu – exact tipul de război pe care Trump a promis că îl va evita.
Ambiguitatea din declarațiile sale publice a sporit sentimentul de incertitudine, pe măsură ce luptele se intensifică în Orientul Mijlociu – la fel și plecarea sa de la summitul G7 din Canada.
Potrivit unui oficial american, Trump i-a încurajat la un moment dat pe emisarul său pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, și pe vicepreședintele JD Vance să se ofere să se întâlnească cu iranienii.
Însă luni, el a anunțat că „toată lumea ar trebui să evacueze imediat Teheranul” – nu tocmai un semn de progres diplomatic.
Soluția diplomatică
În cazul în care Vance și Witkoff s-ar întâlni cu iranienii, spun oficialii, interlocutorul iranian probabil ar fi ministrul de externe al țării, Abbas Araghchi, care a jucat un rol-cheie în acordul nuclear din 2015 cu administrația Obama și care cunoaște fiecare element al complexului nuclear al Iranului.
Araghchi, care a fost omologul lui Witkoff în negocierile recente, și-a semnalat luni deschiderea față de un acord.
Dar dacă acest efort diplomatic eșuează sau dacă iranienii nu sunt dispuși să renunțe complet la programul nuclear, președintele va avea în continuare opțiunea de a ordona distrugerea Fordo și a altor instalații nucleare.
Experții susțin că există o singură armă pentru această sarcină. Se numește Massive Ordnance Penetrator, sau GBU-57, și cântărește atât de mult – 13.600 de kilograme – încât poate fi transportată doar de un bombardier B-2.
Dacă Trump se abține de la urmărirea acestei ținte, ar putea însemna că principalul obiectiv al Israelului în acest război nu va fi niciodată finalizat.
Variante de distrugere a instalației Fordo
„Fordo a fost întotdeauna în centrul acestei operațiuni”, a explicat pentru New York Times Brett McGurk, care a lucrat pe probleme legate de Orientul Mijlociu pentru patru președinți americani succesivi, de la George W. Bush la Joe Biden.
„Dacă acest lucru se încheie cu Fordo încă îmbogățind (uraniu), atunci nu este un câștig strategic”, a avertizat acesta.
Exercițiile din SUA au condus la concluzia că o singură bombă nu ar rezolva problema.
De fapt, orice atac asupra Fordo ar trebui să aibă loc în valuri, cu avioane B-2 lansând o bombă după alta în aceeași gaură. Iar operațiunea ar trebui să fie executată de un pilot și un echipaj american.
Ar putea exista și alte alternative la bombardament, deși acestea nu sunt deloc sigure.
Rafael Grossi, directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, a declarat luni că acest lucru s-ar fi putut întâmpla la celălalt centru important de îmbogățire a uraniului din țară, Natanz.
Israelul a întrerupt vineri alimentarea cu energie electrică a centralei, iar Grossi a spus acest lucru a făcut ca centrifugele să scape de sub control.
Presiune tot mai mare
Trump vorbește rar despre Fordo, dar a făcut ocazional aluzie la GBU-57, spunând uneori consilierilor că el a ordonat dezvoltarea acestuia.
Acest lucru nu este corect, observă New York Times. Statele Unite au început proiectarea armei în 2004, în timpul administrației George W. Bush, special pentru a prăbuși munții care protejează unele dintre cele mai protejate instalații nucleare din Iran și Coreea de Nord.
Cu toate acestea, a fost testată în timpul primului mandat al lui Trump și adăugată la arsenal.
Încă din timpul administrației Bush, Netanyahu a făcut presiuni pentru ca Statele Unite să pună la dispoziție aceste bombe, fără niciun rezultat până în prezent.
Dar persoanele care au vorbit cu Trump în ultimele luni spun că subiectul a apărut în mod repetat în conversațiile sale cu prim-ministrul israelian.
Atunci când Trump a fost întrebat despre acest subiect, el a evitat de obicei un răspuns direct, scrie cotidianul american.
Acum presiunea este mare.
Fostul ministru israelian al apărării Yoav Gallant, care a demisionat în urma unei rupturi cu Netanyahu, a declarat luni că „treaba trebuie făcută, de Israel, de Statele Unite”, o referire aparentă la faptul că bomba ar trebui lansată de un pilot american într-un avion american.
El a spus că Trump are „opțiunea de a schimba Orientul Mijlociu și de a influența lumea”.
Iar senatorul Lindsey Graham, republicanul din Carolina de Sud, a declarat duminică la CBS că „dacă diplomația nu va avea succes”, îl va „îndemna pe președintele Trump să meargă până la capăt pentru a se asigura că, atunci când această operațiune se va încheia, în Iran nu va mai rămâne nimic în picioare în ceea ce privește programul lor nuclear”.
„Dacă asta înseamnă să furnizăm bombe, furnizăm bombe”, a spus el, adăugând, într-o referire clară la Massive Ordnance Penetrator.
Diviziuni în partid
Dar republicanii nu sunt uniți în această opinie, scrie New York Times. Iar discuția din partid privind utilizarea uneia dintre cele mai puternice arme convenționale ale Pentagonului pentru a ajuta unul dintre cei mai apropiați aliați ai Americii a scos în evidență o diviziune mult mai profundă.
Aripa anti-intervenționistă a partidului susține că lecția Irakului și Afganistanului ar trebui să arate de ce SUA nu trebuie să se mai implice într-un nou război în Orientul Mijlociu.
Tucker Carlson, o portavoce a acestei tabere, a scris că Statele Unite ar trebui „să renunțe la Israel” și „să-l lase să-și ducă propriile războaie”.
„Dacă Israelul vrea să poarte acest război, are tot dreptul să o facă”, a continuat el. „Este o țară suverană și poate face ce dorește. Dar nu cu sprijinul Americii”, a spus el.
La Pentagon, părerile sunt împărțite din alte motive.
Elbridge A. Colby, subsecretarul apărării pentru politică, al treilea post din Pentagon, susține de mult timp că fiecare resursă militară dedicată războaielor din Orientul Mijlociu este deturnată de la adevărata prioritate a SUA – regiunea Pacific și izolarea Chinei.
Un compromis
O variantă pentru Trump este menținerea actualului curs, unul de compromis, care a inclus sprijin pentru Israel, dar nu implicare directă.
Distrugătoarele americane și bateriile de rachete terestre ajută deja Israelul să se apere împotriva represaliilor iraniene. Există argumente. Escaladarea vine cu riscuri semnificative și potențial definitorii pentru moștenirea lui Trump.
Iranul a amenințat deja că va ataca bazele americane din regiune dacă, așa cum se întâmplă acum, Washingtonul sprijină apărarea Israelului.
Riscul unor eventuale victime americane ar duce probabil la creșterea exponențială a argumentului izolaționist Maga, ceea ce, la rândul său, ar putea spori presiunea asupra lui Trump pentru a se retrage și a-l îndemna pe Netanyahu să pună capăt mai rapid ofensivei.
Este probabil ca unii dintre consilierii lui Trump din cadrul Consiliului Național de Securitate să îl avertizeze să nu facă nimic ce ar putea spori intensitatea atacurilor Israelului împotriva Iranului în zilele imediat următoare.
Reținerea administrației Trump a fost vizibilă.
Netanyahu a susținut că eliminarea liderului suprem al Iranului, Ali Khamenei, ar pune capăt conflictului, nu l-ar intensifica.
Cu toate acestea, un oficial american a informat unele agenții de presă la sfârșitul săptămânii că Trump a spus clar că este împotriva unei astfel de acțiuni.
! Acest articol este proprietatea SafeNews.md și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limită maximă de 1000 de semne. În mod OBLIGATORIU cu indicarea în TITLU a sursei citate, iar în text cu LINK ACTIV către pagina acestui articol. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui ACORD prealabil întocmit cu redacția portalului.
