În anii ’40, într-o fostă mină din Munții Metaliferi, România intra în istoria Europei prin descoperirea celei mai mari pepite de aur extrase vreodată pe continent. Locul care a adus această descoperire este perimetrul aurifer Barza, situat în apropierea orașului Brad, județul Hunedoara – o zonă legendară pentru abundența de aur nativ, vizibil cu ochiul liber în minereu, scrie realitatea.md.
Aurul din adâncurile istoriei
Zăcămintele aurifere din Munții Metaliferi sunt exploatate de mii de ani, iar dovezile arheologice atestă activități miniere încă din perioada dacică și romană. Primele galerii subterane cunoscute datează din secolul al II-lea, în timpul dominației romane. La Roșia Montană și în Ținutul Bradului pot fi admirate și astăzi vestigii ale acelor vremuri – galerii săpate în stâncă, unelte miniere, inscripții și morminte romane.
Una dintre cele mai spectaculoase mărturii ale ingineriei miniere antice este galeria Treptele Romane de la Ruda-Barza, lungă de aproximativ 200 de metri. A fost redeschisă la finalul secolului al XIX-lea și s-a păstrat intactă până în prezent, inclusiv scările dăltuite în piatră de minerii romani.
În perioada interbelică, zona Bradului a cunoscut o nouă eră de glorie. Exploatările din perimetrul Barza – administrate de celebra Societate Mica – au produs peste 75 de tone de aur brut, echivalentul a circa 55 de tone de aur fin. După cel de-Al Doilea Război Mondial, în anii ’50, producția anuală ajunsese la peste 2,5 tone de aur, ca urmare a extinderii exploatărilor de către Ministerul Afacerilor Interne, care controla atunci minele.
Documente declasificate ale Agenției Centrale de Informații a SUA indică faptul că întreaga producție de aur și argint a României din acea perioadă era trimisă către Uniunea Sovietică, în contextul relațiilor de vasalitate impuse de regimul comunist.
Rețeaua de galerii din perimetrul Barza însuma peste 500 de kilometri, iar în primele decenii ale comunismului, aproximativ jumătate dintre ele erau încă active. Cu toate acestea, începând din anii ’60, pe fondul epuizării treptate a celor mai bogate zone, producția de aur a început să scadă semnificativ, în ciuda modernizărilor tehnologice.
Zăcământul Musariu – perla auriferă a Bradului
Cea mai spectaculoasă descoperire a regiunii a fost zăcământul de la Musariu, considerat inima aurului din zona Barza. Situat în apropiere de Treptele Romane, Musariu se întindea pe o lungime de 2,5 kilometri, cu o lățime de 300 de metri și o înălțime a masivului aurifer de până la 750 de metri. Locul era deja faimos la începutul secolului XX pentru cantitățile impresionante de aur găsite la intersecțiile dintre filoane.
Descoperirea celei mai mari pepite de aur din Europa – al cărei nume a rămas legat de Musariu – a marcat apogeul unei regiuni care, de-a lungul mileniilor, a fost centrul neoficial al aurului european. De la daci și romani până la minerii secolului XX, aurul de la Brad a fost o resursă, o comoară și o legendă care încă fascinează.
„Zăcământul Musariu a fost unul dintre cele mai interesante zăcăminte din lume, caracterul său particular fiind determinat de procentul cu totul excepţional al aurului liber, din totalul aurului produs. Sunt foarte rare filoanele care să furnizeze minereu cu conţinut rentabil, fără a avea şi cuiburi de aur nativ vizibil. Aici, în zona filoanelor 20, 30 şi Ţipiş, la orizonturile – 120 de metri, la 6 decembrie 1947, s-a găsit o pepită de 53 de kilograme de aur masiv, într-o lentilă de minereu de o bogăţie excepţională.
După cum relatează cei care au avut ocazia să lucreze la extragerea aurului din asemenea puncte de concentrare, spectacolul oferit de natură era fantastic. Pare de necrezut că este posibilă prezenţa atâtor forme, în care imaginaţia găseşte asemănări izbitoare de flori, plante, insecte, animale sau obiecte create de mâna omului”, arăta geologul Grigorie Verdeş, potrivit Adevărul.
Câteva dintre pepitele de aur nativ extrase din zăcământul Musariu au fost păstrate și expuse la Muzeul Aurului din Brad, unicul de acest fel din Europa. Datorită formelor spectaculoase și inedite, unele dintre ele au primit denumiri sugestive, precum „Pana lui Eminescu”, „Balerina”, „Harta României”, „Feriga”, „Căţeluşul” sau „Răţuşca”.
Vedetele colecției sunt însă așa-numitele „șopârle din aur”, formațiuni naturale extrem de rare, evaluate la peste două milioane de euro. Acestea reprezintă nu doar o valoare geologică și estetică remarcabilă, ci și un simbol al bogăției subterane care a făcut celebră regiunea Bradului.
! Acest articol este proprietatea SafeNews.md și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limită maximă de 1000 de semne. În mod OBLIGATORIU cu indicarea în TITLU a sursei citate, iar în text cu LINK ACTIV către pagina acestui articol. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui ACORD prealabil întocmit cu redacția portalului.
