O investigaţie privind utilizarea de către Republica Democratică Congo a sute de luptători români dezvăluie modul în care o operaţiune dezorganizată cu recruţi neantrenaţi a devenit un „circ” mortal, scrie The Guardian. Șeful lor, Horațiu Potra, este fugit din România, după ce autoritățile au decis să-l aresteze în dosarul în care este implicat și Călin Georgescu.
În ianuarie, după ce asediul de doi ani al orașului congolez Goma s-a încheiat cu victoria rebelilor M23 și a trupelor rwandeze, un grup flancat de aproape 300 de mercenari albi au fost aliniați pentru a-și vedea înfrângerea umilitoare televizată.
„Nu trebuie să glumiți cu noi”, s-a răstit Willy Ngoma, purtătorul de cuvânt militar al M23, către un bărbat căruia îi ordonase să stea la pământ cu mâinile împreunate după cap.
Cu o zi înainte, pe 28 ianuarie, miliţia M23 şi soldaţii rwandezi au capturat împreună cel mai mare oraş din estul RD Congo. A fost o înfrângere spectaculoasă, nu doar pentru forţele congoleze, ci şi pentru europenii despre care guvernul sperase că vor proteja Goma.
Liderii congolezi au o istorie de angajare a mercenarilor albi. Aceștia au condus campanii infame împotriva rebelilor în anii de după independența față de Belgia în 1960. Fostul dictator congolez Mobutu Sese Seko a angajat, de asemenea, mercenari din fosta Iugoslavie pe măsură ce regimul său se prăbușea în anii 1990.
Mercenarii lui Potra, cunoscuți sub numele de „Romeos”
La sfârşitul anului 2022, când M23 înconjura Goma, guvernul congolez a angajat două firme militare private. Una dintre acestea, denumită Agemira, era formată din aproximativ 40 de foşti agenţi de securitate francezi care furnizau informaţii şi sprijin logistic armatei congoleze.
Cea mai mare parte a mercenarilor provenea de la o a doua firmă condusă de Horaţiu Potra, un bărbat din Transilvania şi fost legionar francez, cunoscut pentru asigurarea securităţii politicienilor şi a siturilor miniere din Africa. La apogeul lor, oamenii lui Potra din RD Congo, care erau predominant români, erau în număr de aproximativ 1.000. În cercurile de securitate, aceştia erau cunoscuţi sub numele de „Romeos”, scrie The Guardian.
Operaţiunea a fost neglijentă, afectată de dispute salariale şi de lipsa de echipamente. Potrivit unei anchete comune a publicaţiei The Guardian, a publicaţiei româneşti Public Record şi a publicaţiei belgiene Le Soir, au fost mobilizaţi foşti membri ai forţelor de securitate, dar şi recruţi neantrenaţi, cum ar fi paznici de supermarket. De asemenea, aceşti Romeo au lucrat îndeaproape cu miliţiile locale şi au participat la lupte.
În timp ce forţele militare congoleze şi aliate din jurul oraşului Goma se prăbuşeau între 27 şi 28 ianuarie, echipa Romeos a fugit spre principala bază ONU din centrul oraşului, abandonând echipamente, puşti şi jeep-uri. „Sigur urmau să fie ucişi”, a declarat un oficial de rang înalt al ONU, care a cerut să rămână anonim. Luptătorii M23 au sosit apoi la baza ONU şi le-au dat acestor Romeos două ore pentru a se preda. Unii au escaladat zidurile hotelului Serena adiacent pentru a privi în jos în incintă, creând panică în interior.
„A fost o criză reală, reală”, spune oficialul de rang înalt al ONU, care a adăugat că negocierile cu mize mari la care au participat preşedinţii lumii au condus la un acord de scoatere din ţară, o relatare confirmată de alte două surse ONU.
Mai mult de 280 de mercenari din cei 1.000 iniţiali – mulţi plecaţi înainte de căderea oraşului Goma – au fost conduşi la graniţa cu Rwanda şi duşi acasă cu avionul. Cel puţin patru au fost ucişi în timpul desfăşurării lor de doi ani în provincia Kivu de Nord. „A fost un circ”, spune un fost membru român al forţelor speciale, care a rămas în RD Congo doar şase săptămâni, deoarece condiţiile erau rele.
Și BBC a scris la sfârștiul luni ianuarie despre pariul eșuat al Congo pe mercenarii români. Publicația a dezvăluit că românii duși în Congo de Horațiu Potra au fost recrutați cu salarii lunare de 5.000 de dolari pentru a lupta împotriva rebelilor din gruparea M23, în timp ce soldații congolezi erau angajați pentru 100 de dolari pe lună, pe care uneori nici nu îi primeau.
„S-au făcut greşeli foarte mari, au fost semnalate, dar nu au fost rectificate. Ca urmare, au murit băieţi.”
În 2022, în cercurile de securitate româneşti se răspândise rapid vestea că Potra recrutează. Oameni prost plătiţi, cu datorii şi familii, au profitat de ocazie. Unii, ca Potra, erau foşti luptători în legiunea străină. Unii erau doar camarazii lui. Alţii erau agenţi de securitate sau foşti militari sau poliţişti (şi în activitate), care uneori îşi luau concediu fără plată pentru a se înscrie.
La sosirea în Goma, ei semnau un contract de trei pagini. Salariul era între 5.000 şi 6.000 de dolari pe lună, în funcţie de vechime, potrivit a patru contracte diferite semnate între 2022 şi 2024 şi consultate de Guardian.
Inţial, au semnat cu o societate înregistrată în Regatul Unit, GPH La Role Ltd, deţinută de fratele lui Potra, înainte ca aceste contracte să fie transferate către o societate înregistrată în Congo, Amani Sarl. Contractul era de trei luni, o lună, fără asigurare medicală. Compania lui Potra furniza o vestă antiglonţ şi un AK-47. Orice alt echipament, contractanţii trebuiau să şi-l cumpere singuri.
Pentru Victor Răilean, un ofiţer moldovean de securitate privată care l-a întâlnit pentru prima dată pe Potra în 2019, acest lucru a reprezentat totuşi o oportunitate semnificativă. El a plecat în RD Congo pentru a economisi pentru fiul său, pe care îl iubea „la nebunie”, potrivit surorii sale, Victoria Gonţ. Răilean a fost împuşcat în februarie 2024 în timpul unei ambuscade pe dealurile vulcanice, la aproximativ 25 km de Goma. El a murit din cauza rănilor.
Vasile Badea, un fost poliţist român, a fost de asemenea ucis în acea zi. Grupul lor solicitase în prealabil extragerea, conform înregistrărilor vocale WhatsApp analizate de Guardian.
Un luptător i-a spus lui Potra în timpul bătăliei: „Nu ne putem mişca pentru că ne vânează cu lunetişti. Dacă plecăm de aici, ne vor zbura creierii”.
Un supravieţuitor al ambuscadei a declarat pentru The Guardian: „S-au făcut greşeli foarte mari, au fost semnalate, nu au fost rectificate. Ca urmare, au murit băieţi.”
Cinci contractori au descris o operaţiune dezorganizată, cu recruţi neantrenaţi şi nepotriviţi. Doi oficiali occidentali din Goma au estimat că doar aproximativ 30% dintre mercenari au servit în Legiunea Străină Franceză.
„Când aduci şoferi de camion, agenţi de securitate şi oameni de peste 60 de ani… mi-am dat seama că nu era bine organizat, aşa că am cerut să plec acasă”, spune recrutul care a descris firma militară privată a lui Potra drept „un circ”.
Luptătorii au fost desfăşuraţi în poziţii fortificate în apropierea liniilor de front, pe dealurile din nordul oraşului Goma şi în jurul unui oraş satelit disputat din nord-vest. În mod oficial, contractele acestora prevedeau că vor efectua „instruirea, calificarea şi certificarea personalului local de securitate”.
Felix Tshisekedi, preşedintele RD Congo, a negat că aceştia ar fi mercenari, afirmând că au oferit „pregătire” pe câmpul de luptă. Cu toate acestea, imaginile video şi mărturiile indică o operaţiune militară.
A existat o „forţă de reacţie rapidă” pentru a extrage oamenii atacaţi, echipe care pilotau drone de supraveghere şi altele care coordonau loviturile de artilerie. Potrivit filmărilor, „Romeos” îmbrăcaţi în uniforme militare au tras cu mitraliere grele şi au manevrat mortiere.
Unul dintre ei, cu experienţă de luptă în Irak şi Afganistan, spune că echipele de mortiere au tras asupra poziţiilor M23 timp de două săptămâni în primăvara anului 2024. El a încetat să mai participe la atacuri deoarece acestea depăşeau contractul sau gradul său salarial. „Participam [gratuit] la operaţiuni militare la domiciliu”, spune el.
„În cele din urmă, obiectivul companiei a fost profitul”
Potrivit Băncii Mondiale, RD Congo se numără printre cele mai sărace cinci ţări din lume, iar peste 70% din populaţie supravieţuieşte cu mai puţin de 2,15 dolari pe zi. Potrivit a patru contractori, firma lui Potra a supraevaluat numărul forţelor.
„Au minţit cu privire la cifrele noastre. În loc să aibă 100 de oameni pe teren, aveau 70”, a declarat un luptător, explicând că s-a prefăcut că locuieşte în patru unităţi locative diferite pentru a-i păcăli pe inspectorii. Contractorii au perceput, de asemenea, lipsa echipamentelor drept măsuri de reducere a costurilor. „În cele din urmă, obiectivul companiei a fost profitul”, a spus unul dintre ei.
Nici Potra, nici preşedinţia congoleză nu au răspuns la solicitările de comentarii. Purtătorul de cuvânt al armatei congoleze a declarat că nu are „niciun comentariu de făcut”.
M23 a cucerit teritorii extinse în estul RD Congo după lansarea unei ofensive la sfârşitul anului 2021. Ca răspuns, armata slabă a RD Congo a început să se bazeze pe miliţiile pro-guvernamentale, cunoscute colectiv în swahili sub numele de Wazalendo – patrioţi. Wazalendo variază de la grupuri nestructurate la miliţii organizate cu mii de luptători, cum ar fi Alianţa Patrioţilor pentru un Congo Liber şi Suveran (APCLS) sau Coaliţia Mişcărilor pentru Schimbare (CMC), ai căror lideri se confruntă cu sancţiuni pentru infracţiuni, inclusiv recrutarea de copii soldaţi.
Conform înregistrărilor audio şi interviurilor, grupul „Romeos” a cooperat cu miliţiile locale, furnizând bani şi muniţie. Unele dintre miliţii au fost acuzate de crime de război, ceea ce i-ar putea face pe „Romeos” complici, potrivit experţilor juridici cu care a vorbit Guardian.
Cu toate acestea, nu este clar cu ce grupări de miliţie au cooperat, deoarece niciunul dintre luptătorii intervievaţi nu a specificat. Un contractor spune că relaţia a fost tensionată „până când am început să le dăm bani”.
Reprezentanţii serviciilor de securitate spun că ”Romeos” erau conştienţi de limitele legale ale angajamentelor lor. Contractorii intervievaţi insistă că nu erau mercenari. „Dacă eşti din vest, eşti un contractor militar. Dacă eşti din est, eşti mercenar”, spune unul dintre ei.
Dacă un contractor militar este din punct de vedere legal un mercenar este complex, dar poate avea consecinţe în ţări precum Franţa, care interzice activitatea mercenară. Mulţi instructori români, ca foşti legionari, au cetăţenie franceză.
„Aceşti actori se înmulţesc şi este esenţial să se ia în considerare crearea unui organism de anchetă independent care ar putea sprijini eforturile de responsabilizare”, spune Jelena Aparac, fost preşedinte al Grupului de lucru al ONU privind utilizarea mercenarilor.
Anul trecut, Potra a găzduit un jurnalist de la televiziunea publică din România pentru a-i observa pe oamenii săi antrenând trupele congoleze. Cu toate acestea, un contractor spune că a fost o înscenare: „Ne-am prefăcut că antrenăm oameni doar când a venit presa”.
Un altul spune că se chinuie să îşi găsească de lucru după ce a fost etichetat drept mercenar. „Este o problemă pe care o avem cu toţii. Aproape niciunul dintre noi nu poate fi angajat acum”.
! Acest articol este proprietatea SafeNews.md și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limită maximă de 1000 de semne. În mod OBLIGATORIU cu indicarea în TITLU a sursei citate, iar în text cu LINK ACTIV către pagina acestui articol. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui ACORD prealabil întocmit cu redacția portalului.
