Judecătoria Sectorului 1 a pronunțat în cursul anului 2024 o decizie rar întâlnită în instanțele din România. Practic, fără să existe o legislație specifică în România, Judecătoria Sectorului 1 a validat o naștere cu mamă surogat, declarând-o mamă biologică a copilului pe altă femeie decât cea care l-a adus pe lume.
O astfel de decizie a fost pronunțată în premieră la Timișoara, în 2014, scrie libertatea.ro.
Înțelegerea făcută la notar cu mama purtătoare
Printr-un proces deschis la începutul anului 2024 la Judecătoria Sectorului 1, o familie de români care au apelat la serviciile unei mame purtătoare a cerut ca mama-surogat, cea care a dat naștere copilului, să fie radiată din certificatul de naștere, iar în document să fie trecută mama de la care a provenit materialul biologic folosit la conceperea copilului.
Formal, procesul a fost deschis de copil, prin tatăl său, în calitate de reprezentant legal. În proces, tatăl copilului a arătat că el și soția sa nu au putut avea copii, iar „în urma suferințelor fizice și psiho-emoționale suportate” au apelat la o mamă purtătoare. Astfel, un embrion rezultat din material genetic (ovule și spermatozoizi) de la cei doi soți a fost implantat unei femei dispuse să poarte sarcina.
Înțelegerea a fost validată și de un notar, în fața căruia mama purtătoare a declarat că se obligă să ajute cuplul să aibă unul sau mai mulți copii, prin participarea la procesul de fertilizare in vitro, „urmând a ceda drepturile și obligațiile parentale cuplului asistat și fiind de acord cu încredințarea copilului, după naștere, cuplului reproductiv”.
La rândul lor, cei doi soți „și-au exprimat consimțământul ca, imediat după nașterea copilului, acesta să le fie încredințat, urmând a fi înscriși ca părinți ai copilului în actele de stare civilă ale acestuia”.
În România nu este reglementată nașterea cu ajutorul unei mame-surogat, prin participarea la procesul de fertilizare in vitro.
Cum au fost trecuți în acte părinții copilului
În 2023, după nașterea copilului, în certificatul de naștere a fost înregistrată ca mamă femeia purtătoare, cea care l-a născut, așa cum prevede Codul Civil. În dreptul tatălui a fost trecut numele bărbatului din cuplul care a apelat la mama-surogat.
Conform înțelegerii, copilul a fost predat cuplului care a donat materialul genetic, dar pentru a rezolva și problema din acte, a fost deschis proces de contestare a filiației după mamă. „Neconcordanța între filiația înscrisă în actul de naștere al minorului privitor la mamă și legătura de filiație ce rezultă din posesia de stat se impune a fi clarificată prin acțiunea în contestarea filiației, înlăturând astfel o situație anacronică a stării civile a copilului”, se arată în cererea de chemare în judecată.
În același proces, cei doi soți au arătat că „este inadmisibil ca o persoană să aibă stabilită filiația față de mai multe mame sau tați”. În acțiunea din instanță s-a mai subliniat că femeia de la care a provenit materialul genetic „se comportă față de copil ca fiind al său, îngrijindu-se de creșterea și educarea sa, iar copilul se comportă față de această persoană ca fiind părintele său”. De asemenea, se mai arată în document, „copilul este recunoscut de către familie, în societate, ca fiind al pârâtei, ceea ce demonstrează posesia de stat”.
Copilul, revendicat și de concubinul mamei-surogat
În procesul deschis de copil prin tatăl său, mama-surogat a fost de acord ca numele său să fie radiat din certificatul de naștere și mamă naturală să fie notată ca mama biologică. Surpriza a apărut prin intervenția în proces a unui alt bărbat, concubinul mamei-surogat, care a cerut judecătorului să constate că „minorul este fiul său”, conviețuind cu femeia care a dat naștere copilului. Judecătorul a respins cererea bărbatului de a interveni în proces, arătând că în urma testului ADN realizat de INML a reieșit că femeia de la care au provenit ovocitele este „genitoarea maternă a copilului cu o probabilitate de 99,9999%”, iar tatăl din certificat este tatăl biologic al copilului „cu o probabilitate de 99,9999%”.
Verdictul judecătorului, în favoarea părinților „biologici”
În final, Judecătoria Sectorului 1 a admis cererea de chemare în judecată și a dispus „efectuarea cuvenitelor menţiuni în Registrul Stării Civile a Primăriei Sectorului 1 București”. Judecătorul a explicat că, potrivit Codului Civil, „filiaţia faţă de mamă rezultă din faptul naşterii şi se dovedeşte prin certificatul constatator al naşterii”, acesta fiind motivul pentru care femeia care a adus copilul pe lume fiind înregistrată ca mamă.
„Instanţa reţine că legislaţia română nu conţine în prezent reglementări privind stabilirea filiaţiei în cazul în care părţile au apelat la procedura in vitro, însă nici nu există o interdicţie legală în ceea ce priveşte posibilitatea ca persoanele să apeleze la această procedură”, se arată în sentința Judecătoriei Sector 1. Magistratul care a pronunțat decizia a mai punctat că, în baza tratatelor internaționale, „instanțele române nu pot refuza dreptul mamei biologice şi al minorului la recunoașterea adevăratei identități genetice decât cu riscul ignorării văditului interes superior al acesteia”.
„Din probele administrate reiese că pârâta este mama biologică a minorului şi că aceasta s-a considerat şi s-a comportat ca fiind mama minorului, minorul fiind îngrijit, crescut şi educat de părinţii biologici, imediat după naştere până în prezent, aspecte ce se circumscriu noţiunii de viaţă de familie, astfel cum aceasta este definită de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de jurisprudenţa Curţii”, a mai explicat judecătorul în sentința care a fost atacată cu apel de către bărbatul care a intervenit în litigiu.
Explicațiile unei profesoare de Drept Civil
Lavinia Tec, avocat independent de caz și cadru didactic la catedra de Drept Civil a Facultății de Drept a Universității de Vest din Timișoara, a explicat pentru Libertatea că „soluția instanței este în acord cu jurisprudența națională cristalizată deja în materia gestației pentru altul, având în vedere hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauze de referință”. „Art. 8 Din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este «piatră de temelie» în aceste cauze”, a subliniat Lavinia Tec. Specialista în Drept Civil a mai scos în evidență particularitatea acestui caz: un concurs de acțiuni în filiație.
„Fără să avem acces la înscrisurile de la dosar, rezultă din conținutul hotărârii că, pe de o parte, minorul, reprezentat legal de tatăl său biologic și juridic (a recunoscut copilul născut de mama-surogat), contestă filiația față de mama-surogat și cere stabilirea filiației față de mama biologică, soția reprezentantului legal al minorului, iar pe de altă parte, concubinul mamei-surogat contestă filiația față de tatăl biologic, care a recunoscut copilul, pretinzând că este copilul său biologic, întrucât a conviețuit cu mama-surogat”, explică Lavinia Tec.
Actele încheiate la notar, puse sub semnul întrebării
Avocata din Timișoara atrage atenția că actele încheiate la notar, la care se face referire în hotărârea Judecătoriei Sectorului 1, „comportă discuții asupra validității lor”.
„Un act este declarația autentică a mamei-surogat și are că obiect «cedarea drepturilor și obligațiilor parentale». Al doilea act este declarația de consimțământ a părinților biologici – cuplul reproductiv – care sunt de acord ca minorul să le fie încredințat imediat după naștere. Al treilea act este, după cum rezultă din hotărâre, «o convenție notarială încheiată între cei trei». În realitate, prin actele notariale se «cedează un copil!» Copilul este văzut drept «remediu» pentru suferințele psiho-emoționale ale cuplului afectat de infertilitate sau sterilitate”, semnalează Lavinia Tec.
În România există o piață „a copiilor în eprubetă”
Specialista în Drept Civil susține că „lipsa de reglementare în materie, lipsa controlului statului asupra copiilor născuți prin gestație pentru altul (n.r. cu mame-surogat) favorizează această practică prohibită deja sau reglementată restrictiv în alte state europene”.
„S-a creat astfel o piață a copiilor în eprubetă, o piața a uterelor și a filiației. Embrionii umani crioconservati (n.r. congelați) sunt manipulați că niște «mărfuri», la discreția celor care-i «fabrică» sau «produc» și îi «depozitează». După cum se poate observa, limbajul folosit este specific comerțului, activității comerciale, ceea ce demonstrează tendința de «reificare» (n.r. transformarea în marfă) a ființei umane. În al doilea rând, este îngrijorător cum este încurajată «alienarea parentală», în sensul că părinții biologici o îndepărtează pe mama-surogat de copilul pe care l-a născut, deși prima legătură stabilită încă din viață intrauterină este cu mama-surogat”, avertizează Lavinia Tec.
În al treilea rând, mai arată avocata timișoreană, „este îngrijorător că se încurajează și conduita mamei-surogat de a abandona copilul la naștere”.
„Am putea spune că gestația pentru altul și reproducerea umană cu terț donator care implică distrugerea embrionilor cu defecte sau a surplusului fac parte din proiectul de remodelare și redefinire a familiei tradiționale. Toate acestea nu s-ar putea realiza fără tehnologia de reproducere umană asistată medical”, a conchis Lavinia Tec.
Precedentul creat la Timișoara
Prima sentință din România care a validat o naștere cu mamă-surogat, fără să existe legislație în domeniu, a fost pronunțată în 2014, de Curtea de Apel Timișoara. În acel caz, o femeie care nu a putut naşte din cauza unor probleme medicale a fost recunoscută ca mamă naturală a doi gemeni concepuţi de femeie şi soţul ei, dar aduşi pe lume de o altă femeie.
„Recurgerea la o altă procedură – ca cea de gestaţie pentru altul -, asumată de părţile în proces, deşi nereglementată de lege, în mod expres, nu poate fi însă considerată o procedură nelegală câtă vreme, în materie civilă, ceea ce nu este interzis, este permis.
Imposibilitatea juridică pentru reclamanţii minori de a le fi recunoscută maternitatea faţă de mama biologică – adică adevărata lor identitate genetică – aduce atingere, în primul rând, dreptului lor la viaţă privată, garantat de art. 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Lipsa probelor care să dovedească că înţelegerea părţilor adulte a fost justificată de beneficii de ordin material sau de altă natură pentru mama purtătoare (care este sora mamei biologice şi care s-a supus astfel unui sacrificiu altruist) şi soţul acesteia permite îndreptățită concluzia că, şi sub acest aspect, ea a fost conformă ordinii de drept şi bunelor moravuri”, au arătat judecătorii Curţii de Apel Timişoara în sentința fără precedent din 2014.
! Acest articol este proprietatea SafeNews.md și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limită maximă de 1000 de semne. În mod OBLIGATORIU cu indicarea în TITLU a sursei citate, iar în text cu LINK ACTIV către pagina acestui articol. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui ACORD prealabil întocmit cu redacția portalului.
