Chestiunea identitară este fundamentală în crearea unei țări și în identificarea apartenenței unui anumit grup la o anumită cultură, iar denumirea limbii pe care o vorbește un popor nu este o chestiune tehnică, ci una fundamentală, un element de identificare. Declarația a fost făcută de fostul președinte al Curții Constituționale, Alexandru Tănase.
„Bineînțeles că denumirea limbii pe care o vorbește un popor nu este o chestiune tehnică, este o chestiune fundamentală, un element de identificare a acelui popor. Și nu întâmplător după ocupația sovietică de la 1944, prima victimă a regimului comunist care a fost făcută a fost limba română care a fost rebotezată în „limbă moldovenească”. Mai apoi a fost trecută de la grafia latină la grafia chirilică. După care, gradual, ea a fost exclusă mai întâi din activitatea administrativă, mai apoi din biserici, din școli”, a declarat Alexandru Tănase, scrie moldova1.md.
Potrivit fostului președinte al Curții Constituționale, la sfârșitul anilor ’90, Moldova a ajuns într-o situație degradantă. La acele vremuri în Capitală existau doar două școli românești sau moldovenești, cum se numeau atunci.
„Era o parte a politicii sovietice de rusificare și asimilare a acelor provincii care au fost încorporate în URSS pentru crearea, după cum ziceau ei la acea vreme, a omului nou sau a unei noi identități de „homo sovieticus”. În realitate, adevăratul scop era rusificarea tuturor grupurilor minoritare. Prin astfel de experiențe au trecut nu doar moldovenii. Vreau să vă zic că și în alte regiuni ale Uniunii Sovietice s-a recurs la aceleași tehnici”, a mai precizat Tănase.
Fiind întrebat despre statutul limbii române, Alexandru Tănase a răspuns că în prezent, vorbitorii de română sunt majoritari, iar cei de rusă sunt minoritari. „Dar dacă ar fi să ne referim la perioada istorică, când rusificarea luase amploare, noi eram minoritari în cadrul Uniunii Sovietice, eram un grup de minoritari foarte mic. Dacă ar fi fost să îl comparăm cu cei din Asia Centrală sau statele baltice, din Caucaz. Astfel, noi am fost prima victimă în acest sens și vreau să vă zic că regimul sovietic a reușit să reducă limba română la o utilizare, așa să zic eu, la bucătărie, cum o numeam noi la acea vreme, expulzând-o totalmente din circuitul public”, explică fostul președinte al Curții Constituționale.
Acesta a mai adăugat că, nu întâmplător elementul definitoriu al Mișcării de Eliberare Națională de la sfârșitul anilor ’80 l-a constituit lupta pentru decretarea limbii române ca limbă de stat și revenirea la grafie latină și nu întâmplător guvernările post-independență proruse au întreprins nenumărate tentative fie de a declara limba rusă ca limbă de stat, fie de a-i oferi limbii ruse un statut aparte.
„Exact la ce vă refereați și Dumneavoastră, această sintagmă care are un conținut neclar – limbă de comunicare interetnică. Vreau să vă zic că în Republica Moldova există un singur ethnos, or oamenii, la nivel cotidian, ei înșiși aleg în ce limbă să vorbească între ei. Și nu este necesar ca legea să îi oblige să vorbească într-o anumită limbă, în cazul de față – în limba rusă”, a conchis Alexandru Tănase.
! Acest articol este proprietatea SafeNews.md și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limită maximă de 1000 de semne. În mod OBLIGATORIU cu indicarea în TITLU a sursei citate, iar în text cu LINK ACTIV către pagina acestui articol. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui ACORD prealabil întocmit cu redacția portalului.
